Decizia Nr.886 din 25.10.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) şi art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Liber „Solectron“ din Timişoara în Dosarul nr. 8.522/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 726D/2012.La apelul nominal, răspunde avocatul Maria Dobre, pentru Societatea Comercială „Flextronics România“ - S.R.L. din Timişoara, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul Societăţii Comerciale „Flextronics România“ - S.R.L. din Timişoara solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul de asociere, ci doar instituie condiţii legale de reprezentativitate a sindicatelor. Cât priveşte dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 62/2011, susţine că acestea sunt norme tranzitorii şi nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Depune concluzii scrise în acest sens.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.522/30/2011, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) şi art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Sindicatul Liber „Solectron“ din Timişoara în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de constatare a nulităţii absolute a unui contract de muncă. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art. 20 şi art. 40 alin. (1) din Legea fundamentală.Referitor la dispoziţiile art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, arată că acestea permit ca, la nivelul unităţii, un singur sindicat să poată îndeplini condiţiile de reprezentativitate, numai acesta putând participa la negocierile colective din unitatea respectivă, ceea ce împiedică exercitarea dreptului salariaţilor de a se asocia liber în sindicate, libertate ridicată la nivel de principiu, atât constituţional, cât şi internaţional.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011, susţine că acestea încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, puterea legislativă interferându-se cu efectele unui act emanat de o instanţă judecătorească şi anihilând autoritatea de lucru judecat a acesteia. Astfel, efectele unei hotărâri judecătoreşti nu pot fi cenzurate de o prevedere legală apărută ulterior pronunţării acestei hotărâri. Legiuitorul intervine cu prevederea art. 223 din Legea nr. 62/2011 peste autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti ce constată reprezentativitatea unui sindicat, hotărâre care trebuie să producă efecte pe o perioadă de 4 ani. Mai mult, Legea nr. 62/2011 a intrat în vigoare la data de 13 mai 2011, motiv pentru care aceasta poate să producă efecte doar asupra actelor şi faptelor juridice încheiate după această dată şi plasate sub imperiul acesteia, iar nu şi asupra unor acte şi fapte juridice săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare.Tribunalul Timiş - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece orice asociere implică în mod necesar şi reprezentativitatea acesteia în raport de organismul social în cadrul căreia se constituie, astfel încât, prin condiţionarea legală a calităţii acesteia de a fi reprezentativă de respectarea principiului democratic al majorităţii, nu se îngrădeşte dreptul de asociere sau de negocieri colective. Dimpotrivă, instanţa consideră că finalitatea urmărită de dispoziţiile de lege criticate corespunde cel mai bine intereselor salariaţilor de a fi reprezentaţi în mod real şi unitar la negocierile colective.Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate a unui sindicat se raportează la legea în vigoare la data la care acestea au fost supuse analizei instanţei, ele neputând fi privite prin prisma unor condiţii impuse de un act normativ survenit ulterior, deoarece prevederile acestuia din urmă nu se pot răsfrânge asupra unor situaţii juridice clarificate anterior intrării sale în vigoare.Susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 2 din Convenţia nr. 87/1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi ale Convenţiei nr. 98/1949 a aceleiaşi organizaţii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituţionale, deoarece legiuitorul este în drept să stabilească condiţiile obligatorii în care sindicatele îşi desfăşoară activitatea, inclusiv condiţiile de reprezentativitate. Mai mult, în situaţia în care actele îndeplinite ori măsurile luate au efecte nu numai asupra membrilor acestora, ci şi asupra restului salariaţilor din unitate, apare ca firească cerinţa legală ca aceste organizaţii să aibă un grad de reprezentativitate. În acest context, stabilirea unor condiţii legale privind reprezentativitatea constituie o expresie a dispoziţiilor constituţionale referitoare la activitatea şi rolul sindicatelor, care nu afectează în niciun fel exerciţiul dreptului la liberă asociere.Cu privire la dispoziţiile art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011, apreciază că acestea nu contravin principiului separaţiei puterilor în stat şi nici principiului neretroactivităţii legii, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 458/2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) şi art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care au următorul cuprins:– Art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) „Sunt reprezentative la nivel naţional, de sector de activitate, de grup de unităţi şi de unitate organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: [...] C. la nivel de unitate: [...] c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii.“;

– Art. 223: „Reprezentativitatea organizaţiilor patronale şi sindicale constatată până la data intrării în vigoare a prezentei legi produce efecte după data intrării în vigoare a acesteia numai în condiţiile în care întruneşte criteriile de reprezentativitate prevăzute de prezenta lege.“Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: I. Cu privire la dispoziţiile art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, prin Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Legii dialogului social - în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, reţinând că art. 40 alin. (1) din Constituţie prevede dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însă un drept absolut, se exercită prin participare la constituirea asociaţiilor sau prin aderare la asociaţii existente. Înseşi prevederile constituţionale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile şi activitatea; b) membrii; c) caracterul asociaţiei, rezultând din modul său de constituire. Legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut - în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind eliminarea unor măsuri ce asigurau exerciţiul liber şi neconstrâns al libertăţii sindicale - că soluţiile legislative anterioare nu sunt de relevanţă constituţională, cu alte cuvinte ele reprezintă mai degrabă garanţii suplimentare de nivel legal în sprijinul activităţii sindicale, fără ca prin eliminarea lor să fie pusă în discuţie sau afectată în vreun fel sau altul substanţa art. 9 sau art. 40 din Constituţie. Cu privire la impunerea prin lege a unui număr minim de membri pentru constituirea unui sindicat, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, constatând că această prevedere se încadrează în condiţiile pe care legea le poate impune potrivit prevederilor art. 9 din Constituţie. Stabilirea numărului minim de membri constituanţi se impune pentru a se asigura organizaţiei sindicale constituite o reprezentativitate minimă în vederea desfăşurării activităţilor specifice de apărare a drepturilor şi intereselor membrilor săi. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. II. Referitor la dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 62/2011, Curtea reţine că acestea fac parte din Titlul X „Dispoziţii tranzitorii şi finale“ din Legea dialogului social. Având în vedere că noua reglementare modifică condiţiile de reprezentativitate ale organizaţiilor patronale şi sindicale, este firească instituirea unei norme tranzitorii potrivit căreia reprezentativitatea constatată până la data intrării în vigoare a legii noi - Legea dialogului social nr. 62/2011 - produce efecte după data intrării în vigoare a acesteia numai în condiţiile în care întruneşte criteriile de reprezentativitate prevăzute de această nouă lege. În mod contrar, s-ar fi ajuns la situaţia în care - la nivelul unei unităţi - să fie imposibilă constituirea unui sindicat care să întrunească noile condiţii de reprezentativitate. Aceasta nu echivalează cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece dispoziţiile Legii nr. 62/2011 se aplică numai de la data intrării în vigoare a acesteia. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, Curtea reţine că nici acesta nu este încălcat de prevederile de lege criticate, deoarece, pe de-o parte, legiuitorul poate institui şi modifica anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfăşurarea activităţii sindicatelor, iar, pe de altă parte, hotărârile judecătoreşti de constituire a sindicatelor au fost emise în temeiul legii vechi - Legea sindicatelor nr. 54/2003. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) şi art. 223 din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Liber „Solectron“ din Timişoara în Dosarul nr. 8.522/30/2011 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean