DECIZIE Nr.
885 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 582 din 17 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Grigore Moica în Dosarul nr. 3.395/208/2007 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 septembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.395/208/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 506 alin. 2 din Codul de
procedură penală.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Grigore Moica într-o cauză civilă având ca obiect obligarea Statului român la
plata unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit în urma unei erori judiciare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că „nu este corect, moral şi legal să se limiteze
dreptul la despăgubiri şi să se stabilească un termen atât de scurt pentru
promovarea acţiunii". Precizează că Legea fundamentală nu prevede un
termen pentru repararea de către Statul român a prejudiciilor cauzate prin
erorile judiciare şi nici că un asemenea termen ar putea fi stabilit prin lege
organică. De aceea, susţine că dreptul de a solicita despăgubiri este
imprescriptibil, de unde rezultă şi posibilitatea repunerii în termen.
Menţionează că textul de lege criticat este neconstituţional şi prin raportare
la dispoziţiile legilor proprietăţii, care stabilesc că proprietatea asupra
bunurilor confiscate abuziv de Statul român poate fi recuperată.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale, reiterând, în acest sens, cele reţinute de Curtea
Constituţională în jurisprudenţa sa referitoare la textul de lege criticat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, având
următorul conţinut: „Acţiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la
data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a
ordonanţelor procurorului, prevăzute în art. 504."
Autorul invocă încălcarea prevederilor art. 52 alin.
(3) din Constituţie privind răspunderea patrimonială a statului pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate. Astfel, în Decizia nr. 417 din 14 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie
2004, Curtea a reţinut că nici dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei şi nici alte norme cuprinse în Constituţia României, în pacte ori
tratate internaţionale la care România este parte nu prevăd imprescriptibilitatea
dreptului persoanelor prejudiciate, prin măsuri ilegale de deţinere, de a porni
acţiune în repararea pagubei. De asemenea, nu este nicăieri stabilit un termen
limită în care acest drept poate fi exercitat. Prin expresia „în condiţiile
legii", art. 52 alin. (3) teza a doua din Constituţie permite
legiuitorului să detalieze condiţiile procedurale în care dreptul la reparaţii
poate fi exercitat. Totodată, prin Decizia nr. 28 din 25 ianuarie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 22 februarie
2005, Curtea a statuat că stabilirea de către legiuitor a unui termen special
de prescripţie, în ceea ce priveşte acţiunea pentru repararea de către stat a
pagubei suferite în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii
de libertate în mod nelegal, constituie expresia rolului constituţional al
acestuia, consfinţit şi de prevederile art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală. Cu acelaşi prilej, Curtea a apreciat că termenul special de
prescripţie de 18 luni, reglementat de textul de lege criticat, este un termen
rezonabil de prescripţie a dreptului la acţiune, care asigură condiţiile optime
celui prejudiciat pentru a exercita acţiune în justiţie în scopul obţinerii
reparaţiilor legale, în concordanţă cu prevederile constituţionale şi
convenţionale care consacră dreptul la un proces echitabil.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Grigore Moica în Dosarul nr. 3.395/208/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu