DECIZIE Nr.
883 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 551 din 5 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie
ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios
administrativ si fiscal în dosarul acesteia nr. 3.994/2/2009.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât taxele şi
impozitele trebuie să fie stabilite prin lege, şi nu prin hotărâri ale
Guvernului, In acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 14
iulie 1992.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.994/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie
ridicată din oficiu de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect
anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţie de neconstituţionalitate se arată că stabilirea impozitelor, taxelor şi a oricăror altor
venituri datorate bugetului de stat în înţelesul art. 139 alin. (1) din
Constituţie presupune stabilirea prin lege a cuantumului acestor venituri sau
cel puţin a unor criterii obiective în baza cărora să se poată stabili ulterior
cuantumul concret al acestora. Simpla reglementare a unei taxe prin textul
legal criticat, fără indicarea cuantumului sau cel puţin a unor criterii
obiective de calculare a acesteia, nu echivalează cu stabilirea unei taxe. Se
mai arată că această atribuţie este de competenţa exclusivă a legiuitorului şi
nu poate fi delegată autorităţii executive.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul legal criticat este neconstitutional, invocând Decizia Curţii
Constituţionale nr. 5 din 14 iulie 1992.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2008, care au următorul cuprins:
„(2) Cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare
se stabileşte prin hotărâre a Guvernului."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 139 alin. (1)
referitoare la impozite, taxe şi alte contribuţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Principiul enunţat de art. 139 alin. (1) din
Constituţie, şi anume stabilirea prin lege a impozitelor, taxelor şi oricăror
altor venituri ale bugetului de stat, reprezintă o garanţie constituţională a
dreptului de proprietate privată. In acelaşi sens, Curtea Constituţională, prin
Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, a statuat că „din bugetul de stat, ca şi
din bugetul asigurărilor sociale de stat se finanţează cheltuieli de ordin
naţional, ceea ce reclamă o anumită grijă, un anumit nivel de reglementare a
surselor sale de venituri, în primul rând a impozitelor şi taxelor. Pentru a se
înlătura posibilitatea proliferării actelor normative de ordin administrativ în
această materie, Constituţia a consacrat regula după care impozitele şi taxele
pentru bugetul de stat (bugetul asigurărilor sociale de stat) se stabilesc
numai prin act ce are forţa juridică a legii, pe când impozitele şi taxele la
bugetele locale se stabilesc prin acte administrative, emise de consiliile
locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.
Cuvântul numai doreşte să bareze posibilitatea
stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat, prin acte inferioare, ca
forţă juridică, a legii [...]".
In cauza de faţă, Curtea constată că stabilirea taxelor
aferente licenţelor de pescuit, permiselor de pescuit şi a autorizaţiilor de
pescuit a fost realizată prin prevederile art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 23/2008, act normativ de reglementare primară. Ceea ce se
deleagă la nivelul actului normativ secundar este stabilirea cuantumului taxei,
deci nu a taxei în sine.
Raţiunea art. 139 alin. (1) din Constituţie este aceea
de a crea un sistem unitar de impunere la nivel naţional prin prevederea în
cuprinsul actelor de reglementare primară a tuturor impozitelor, taxelor sau a
altor contribuţii care se fac venit la bugetul de stat. Insă textul
constituţional de referinţă nu vizează si stabilirea în concret a cuantumului
taxei; acest lucru însă nu echivalează cu posibilitatea acordată Guvernului ca
printr-un act de reglementare secundară să impună un cuantum exagerat sau
excesiv al taxei, pentru că, în acest caz, s-ar încălca art. 56 alin. (2) din
Constituţie.
Faptul că ordonanţa de urgenţă nu prevede criterii în
funcţie de care să se stabilească acest cuantum al taxei nu înseamnă că
hotărârea de guvern care se emite în organizarea executării legii nu trebuie să
ţină cont de art. 56 alin. (2) din Constituţie; din contră, cuantumul taxei
trebuie să fie unul echitabil si să reflecte valoarea contraprestaţiei la care
este îndrituit plătitorul unei asemenea taxe. Astfel, se observă că delegarea
pe care o prevede actul de reglementare primară este limitată de impunerea,
prin hotărârea de guvern ce va fi adoptată, a unui cuantum al taxei în cauză,
conform cerinţelor constituţionale ale art. 56 alin. (2). Numai depăşirea vădită
a acestei delegări atrage nelegalitatea actului de reglementare secundară care
vizează cuantumul taxei, situaţie pe care o poate constata chiar şi instanţa de
judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie
ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios
administrativ şi fiscal în dosarul acesteia nr. 3.994/2/2009.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly