DECIZIE Nr.
881 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 11, art. 18 alin. (2) ?i (3)
si art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 636 din 3 septembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 11, art. 18 alin. (2) şi (3) şi
art. 21 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Comerţ ALF II" - S.R.L, din Sfântu Gheorghe, jud. Covasna în
Dosarul nr. 59/119/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de avocatul autorului excepţiei prin care solicită acordarea unui nou
termen, având în vedere că nu se poate prezenta la termenul de faţă.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public cu privire la această cerere.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
acordării unui nou termen.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen şi acordă cuvântul pe fond reprezentantului
Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a dispoziţiilor art. 2, 11 şi art. 18 alin. (2) şi
(3) din Legea nr. 146/1997, considerând că aceste texte de lege nu contravin
dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. In ceea ce
priveşte art.21 din Legea nr. 147/1997, arată că, datorită modificării
acestuia, intervenită ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de
neconstituţionalitate, ipoteza legală criticată de autorul excepţiei a fost
îndepărtată, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a devenit
inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 martie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 59/119/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 11, art. 18 alin. (2) şi (3) şi
art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Comerţ ALF II" - S.R.L, din Sfântu Gheorghe,
judeţul Covasna, într-o cauză comercială.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt contrare art. 20 şi 21 din Constituţie. In acest sens, arată că prin Cauza
Societatea Comercială „Marolux" - S.R.L. şi Jacobs contra României (2008) şi Cauza Iorga contra României (2007), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legislaţia
română privind taxa judiciară de timbru, determinată sub foma unui procent
raportat la valoarea pretenţiilor formulate, este contrară art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în măsura în
care nu ţine seama de particularităţile concrete ale cauzei, aşa cum este
situaţia particulară a reclamantului şi a veniturilor sale. In plus, chiar
impunerea procentului prevăzut de lege ca taxă judiciară de timbru apare ca
fiind disproporţionată faţă de scopul probabil urmărit de legiuitor. In ceea ce
priveşte procedura de contestare a cuantumului taxei de timbru, consideră că
aceasta este contrară art.6 din convenţia amintită, deoarece procedura de
soluţionare a contestaţiei este lipsită de contradictorialitate. In sfârşit,
susţine că procedura de acordare a scutirilor, reducerilor, eşalonărilor sau
amânărilor pentru plata taxelor judiciare de timbru este extrem de limitativă
şi nu acoperă situaţiile concrete în care reclamantul se vede pus în situaţia
de a nu putea reclama obţinerea unor drepturi băneşti cu privire la care se
consideră îndreptăţit datorită impunerii taxei de timbru.
Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In acest sens, arată, în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului în cauzele Ashingdane contra Regatului Unit al Marii
Britanii (1985), Weissman contra României(2006), Tolstoy-Miloslasvky contra
Regatului Unit al Marii Britanii (1995) şi Kreuz
contra Poloniei (2001), că o caracteristică a
liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut. Astfel,
acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea
statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi
substanţa sa. Limitarea accesului liber la justiţie este compatibilă cu
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,
dacă prin aceasta se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un grad rezonabil
de proportionalitatite între mijloacele utilizate şi scopul vizat. In sfârşit, apreciază că nu este excesiv
cuantumul taxei judiciare de timbru stabilit în speţă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că textele de lege
criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2, 11, art. 18 alin. (2) şi (3) şi art. 21 din
Legea nr. 146/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
-Art. 2: „(1) Acţiunile şi
cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează
astfel: [...]
(2) Taxa aferentă contestaţiei la executare silită,
prevăzută la art. 2 alin. (2) din lege, nu poate depăşi suma de 1.500.000 lei,
indiferent de valoarea contestată.
(3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru
este cea declarată în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este
contestată sau apreciată de instanţă ca derizorie, evaluarea se va face
potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta
lege.";
- Art. 11: „(1) Cererile
pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti
se taxează cu 50 % din:
- taxa datorată pentru
cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă;
- taxa datorată la suma
contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.
(2) Se timbrează cu 30.000 lei cererile pentru
exercitarea apelului sau recursului împotriva următoarelor hotărâri
judecătoreşti:
- încheierea de scoatere în
vânzare a bunurilor în acţiunea de partaj;
- încheierea de suspendare a
judecării cauzei;
- hotărârile de declinare a
competenţei şi de dezînvestire;
- hotărârile de anulare a
cererii, ca netimbrată sau nesemnată;
- hotărârile prin care s-a
respins cererea, ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de
lucru judecat.";
- Art. 18 alin. (2) şi (3): „(2)
Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în
termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data
comunicării sumei datorate.
(3) Cererea se soluţionează în camera de consiliu
de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă.";
- Art. 21: „(1) Instanţa
judecătorească poate acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru
plata taxelorjudiciare de timbru în condiţiile art. 74-81 din Codul de procedură civilă.
(2) Pentru taxele datorate Ministerului Justiţiei, cererea de acordare a scutirilor, reducerilor, eşalonărilor
sau amânărilor pentru
plata taxelor judiciare de timbru se soluţionează de Judecătoria Sectorului 5
Bucureşti."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare textelor din Constituţie cuprinse în art. 21 referitor la accesul
liber la justiţie, precum şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, cu raportare la dispoziţiile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate au constituit în numeroase rânduri obiect
al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 202 din 29
aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din
9 iunie 2004, şi Decizia nr. 451 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a statuat că
accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate
cazurile gratuit. Cu acele prilejuri Curtea a reţinut că art. 21 din
Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie,
fiind legal şi normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din
activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea
cheltuielilor acestora. S-a reţinut, de asemenea, că echivalentul taxelor
judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de
instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora
revenind părţii care cade în pretenţii. Făcând trimitere şi la jurisprudenta
Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a amintit Cauza Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii (1985), în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces
la justiţie este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept care
cere, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului poate fi
subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.
In ceea ce priveşte art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea
nr. 146/1997, Curtea, prin Decizia nr. 102 din'9 februarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 9 martie 2006, a statuat
că aceste texte de lege „constituie o normă procedurală care reglementează
soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei
de timbru, aşadar un incident procedural [...]. In condiţiile în care în
discuţie este o chestiune prealabilă, soluţionarea acesteia este guvernată de
principiul celerităţii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii şi
contradictorialităţii, a obligativităţii citării părţilor, ca şi a
posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare
a cererii de reexaminare."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
In sfârşit, în ceea ce priveşte art. 21 din Legea nr.
146/1997, Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu excepţia de
neconstituţionalitate, art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, a abrogat
prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, precum şi prevederile
art. 74-81 din Codul de procedură civilă. Acest nou act normativ a dat, în
acelaşi timp, o nouă reglementare ajutorului publicjudiciar, care să vină în
întâmpinarea standardelor europene impuse pentru a asigura un acces efectiv la
justiţie, detaliind şi lărgind sfera situaţiilor când justitiabilii se pot
bucura de un astfel de ajutor. In acest sens, trebuie reţinute prevederile art.
8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, potrivit cărora „(1)
Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele
al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni
anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 500 lei. In acest
caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de
către stat.
(2)Dacă venitul mediu net lunar pe membru de
familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub
nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se
avansează de către stat în proporţie de 50%.
(3) Ajutorul publicjudiciar se poate acorda şi în
alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care
costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze
accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii
dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită
şi cel din România."
Având în vedere aceste modificări legislative, Curtea
apreciază că, prin această nouă reglementare, critica de neconstituţionalitate
a art. 21 din Legea nr. 146/1996, în sensul formulat de autorul acesteia, a
rămas fără obiect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comerţ
ALF II" - S.R.L, din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, în Dosarul nr.
59/119/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 11 şi art. 18 alin. (2) şi
(3) din Legea nr. 146/1997, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar
al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea