Decizia Nr.880 din 30.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 119 şi art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugen Vintilă în Dosarul nr. 11.919/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi ca inadmisibilă, în ceea ce priveşte art. 119 şi art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.919/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 119 şi art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugen Vintilă cu ocazia soluţionării unei cauze civile având ca obiect o rezoluţiune de contract.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată că art. 20 din Legea nr. 146/1997, referitor la anularea cererilor de judecată care nu au fost timbrate, este neconstituţional, deoarece accesul la justiţie este condiţionat de plata unei taxe judiciare de timbru, ceea ce împiedică liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Mai mult, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă prevede condiţii extrem de restrictive cu privire la venitul minim şi imposibilitatea de a solicita o nouă scutire a taxei de timbru, dacă o asemenea cerere fusese formulată anterior, ceea ce creează o discriminare între persoanele care posedă mijloace materiale şi persoanele „sărace“.Articolul 119 din Codul de procedură civilă, în opinia autorului, este neconstituţional, în măsura în care se interpretează în sensul că prin cererea reconvenţională nu se pot introduce în proces şi alte părţi.Articolul 129 alin. 4 din acelaşi cod este neconstituţional în condiţiile în care permite instanţei să invoce din oficiu anumite excepţii procesuale, pe care le soluţionează aceeaşi instanţă, împrejurare ce aduce atingere dreptului părţii la un proces echitabil, deoarece persoana care invocă o excepţie şi-a format o opinie cu privire la modul de soluţionare a acesteia.Judecătoria Timişoara opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 119 şi art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

– Art. 20 din Legea nr. 146/1997: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.(4) Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.(5) În situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silită a creanţelor bugetare.“;

– Art. 119 din Codul de procedură civilă: „Dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională.Cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. Cererea reconvenţională se depune odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului, spre acest sfârşit.“;

– Art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă: „Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) care prevăd criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: 1. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, prin numeroase decizii, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 925 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea a stabilit că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituţiei, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. 2. În ce priveşte critica de neconstituţionalitate care vizează art. 119 şi art. 129 din Codul de procedură civilă, analizând motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia nu aduce veritabile argumente de neconstituţionalitate dispoziţiilor criticate, ci critică modul de interpretare şi aplicare a acestora de către instanţa de judecată. Or, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, competenţa de interpretare şi aplicare a legilor revenind instanţelor judecătoreşti, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Eugen Vintilă în Dosarul nr. 11.919/325/2008 al Judecătoriei Timişoara. II. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 şi art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu