DECIZIE Nr.
880 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 si art. 60 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 541 din 3 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 şi art. 60 din Codul familiei,
excepţie ridicată de Elisabeta Susana Szilagyi Kiszner în Dosarul nr.
806/289/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 466 din 10 iulie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 806/289/2009, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 59 şi art. 60 din Codul familiei, excepţie ridicată de
Elisabeta Susana Szilagyi Kiszner într-o cauză având ca obiect stabilire
paternitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale,
deoarece, prin raportare la art. 16 din Constituţie, se instituie o
discriminare, în planul drepturilor procesuale, între copilul născut în cadrul
căsătoriei şi cel născut în afara acesteia. Astfel, arată că se aduce atingere
şi art. 26 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât copilul rezultat din
afara căsătoriei este împiedicat să promoveze o acţiune prin care să solicite
stabilirea filiaţiei sale fireşti. In final, susţine că textele de lege
contravin şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 48 alin. (3), apreciind că
„finalitatea urmărită de lege este ocrotirea copilului şi egalitatea în
drepturi a copilului din căsătorie cu cel din afara ei".
Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
reglementările legale criticate fiind conforme cu Legea fundamentală. In acest
context, apreciază că dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea,
educaţia şi instruirea copiilor, pe de o parte, cât şi egalitatea în faţa legii
a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, pe de altă parte, sunt
subsecvente stabilirii filiaţiei copilului şi nu îndreptăţesc susţinerile
autorului excepţiei, care pretinde că aceasta ar trebui să fie permisă oricui,
nu doar mamei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse ia dosar, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 59 şi
art. 60 din Codul familiei, cu modificările ulterioare, care au următorul
cuprins:
- Art. 59: „1 Acţiunea în stabilirea paternităţii
din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către
mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.
2 Dreptul de a porni acţiunea în stabilirea
paternităţii nu trece asupra moştenitorilor copilului; ei pot continua acţiunea
pornită de acesta.
3 Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi
făcută şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată.";
- Art. 60: „1 Acţiunea în stabilirea paternităţii
din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la
naşterea copilului.
2 Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. (1), un
copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărâri
judecătoreşti, termenul de un an, pentru pornirea acţiunii în stabilirea
paternităţii din afara căsătoriei, va curge de la data când acea hotărâre a
rămas irevocabilă.
3 In cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul
tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul de un
an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii.
4 Acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în
timpul vieţii acestuia."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi, art. 26 alin. (2) referitoare la viaţa intimă,
familială şi privată şi art. 48 alin. (3) - fostul art. 44 în Constituţia
înainte de republicare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca
cele invocate în prezenta cauză şi având motivări similare.
Astfel, în ceea ce priveşte art. 59 din Codul familiei,
prin Decizia nr. 262 din 25 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 983 din 30
septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715
din 21 octombrie 2008, Curtea Constituţională a statuat că acest text de lege
nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi şi art. 26 alin. (1) şi (2) referitoare la viaţa intimă,
familială şi privată. Astfel, Curtea a reţinut că art. 59 din Codul familiei
reglementează acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. Aceasta
este o acţiune în reclamaţie de stare civilă ce are ca obiect determinarea
legăturii de filiaţie dintre copilul din afara căsătoriei şi tatăl său.
Potrivit textului de lege criticat, acţiunea în stabilirea paternităţii din
afara căsătoriei aparţine copilului şi se poate porni în numele său de către
mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul său legal.
Acţiunea aparţine copilului, indiferent dacă este minor
sau major, şi are caracter personal. Astfel, mama poate introduce acţiunea în
stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, în numele copilului, acţiunea
introdusă de mamă, în nume propriu, fiind lipsită de legitimare procesuală.
Copilul cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi copilul care are capacitate de
exerciţiu deplină pot introduce singuri acţiunea, deoarece aceasta are caracter
personal.
Având în vedere toate acestea, Curtea a constatat că
prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale
referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât se
aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord şi
cu dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la respectarea vieţii private şi de
familie.
In ceea ce priveşte prevederile art. 60 din Codul
familiei, prin Decizia nr. 81 din 25 februarie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 25 martie 2003, Curtea a reţinut că
termenul de prescripţie prevăzut de textul de lege criticat se fundamentează pe
mai multe raţiuni, precum necesitatea de a nu lăsa prea mult timp în suspensie
starea civilă a copilului, grija de a nu lipsi minorul de întreţinerea la care
este îndreptăţit din partea tatălui, valorificarea probelor existente a căror
conservare ar fi afectată de trecerea timpului sau evitarea eventualelor
scandaluri şi şantaje ce ar putea fi provocate de stabilirea stării civile a
copilului.
De asemenea, cu acel prilej, Curtea a mai constatat că
instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce
efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber
la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin
asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime
a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi
limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii
raporturilor juridice civile.
Nici critica de neconstituţionalitate a textului legal
în raport cu art. 48 din Constituţie nu este întemeiată, întrucât art. 60 din
Codul familiei nu relevă nicio contradicţie cu textul constituţional privind
familia. Dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi
instruirea copiilor, pe de o parte, cât şi egalitatea în faţa legii a copiilor
din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, pe de altă parte, sunt subsecvente
stabilirii filiaţiei copilului şi nu îndreptăţesc susţinerea autorului
excepţiei, care pretinde că aceasta ar trebui să fie permisă oricând, iar nu
limitată de un termen.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 59 şi art. 60 din Codul familiei, excepţie ridicată de
Elisabeta Susana Szilagyi Kiszner în Dosarul nr. 806/289/2009 al Tribunalului
Mureş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora