DECIZIE Nr.
877 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 571 din 17 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elco
Electroconstrucţia" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 8.781/30/2008 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 8.781/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Elco Electroconstrucţia" - S.A. din Timişoara cu prilejul soluţionării
unei acţiuni de drept comercial având ca obiect cererea de suspendare a unei
hotărâri a Adunării generale a acţionarilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este contrar
dispoziţiilor art. 16, 20, 21, 22, 44 şi 53 din Constituţie, întrucât nu
prevede obligaţia cauţiunii pentru cererile de suspendare a hotărârii adunării
generale a acţionarilor. Astfel, aceste cereri pot fi introduse în mod
şicanatoriu, cu consecinţe de durată, fapt ce aduce o gravă atingere dreptului
de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorităţii acţionarilor este
lipsit de eficienţa sa firească.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ consideră că excepţia de
neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că drepturile
constituţionale sunt respectate atât timp cât instanţa este îndrituită să
aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a
hotărârii adunării generale a acţionarilor şi să stabilească o cauţiune de
natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a
drepturilor procesuale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale concretizată în Decizia nr. 555/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066
din 17 noiembrie 2004, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Odată cu intentarea
acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă
presedintială, suspendarea executării hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune.
(3) Impotriva ordonanţei de suspendare se poate face
recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
Autorul excepţiei consideră că sunt încălcate
următoarele prevederi din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în
drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 22
referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 44
privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al excepţiei
de neconstitutionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte din
Constituţie. Astfel, prin decizii precum Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie
2005, sau Decizia nr. 488 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea,
respingând criticile de neconstitutionalitate ca neîntemeiate, a reţinut că
„dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este,
potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa
autorităţii legiuitoare". De asemenea, Curtea a arătat că „art. 133 alin.
(1) şi (2) din legea criticată permite instanţei de judecată ca, ţinând seama
de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu
al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor
contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile
nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale",
iar „depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma
respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a
acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru
pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elco Electroconstrucţia" -
S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 8.781/30/2008 al Tribunalului Timiş-Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea