Decizia Nr.874 din 28.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, excepţie ridicată de Oana Alexandra Cornea în Dosarul nr. 719/235/2008 al Judecătoriei Gherla.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 719/235/2008, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală.Excepţia a fost ridicată de Oana Alexandra Cornea într-o cauză având ca obiect stabilirea paternităţii şi în care s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală - examen ADN - de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici“.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece restrânge cadrul de efectuare a expertizelor medico-legale doar la nivelul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici“ din Bucureşti, fiind exclusă administrarea acestei probe în alte ţări din cadrul Uniunii Europene sau în cadrul altor laboratoare din ţară certificate la standardele recomandate de Reţeaua Europeană a Institutelor de Ştiinţe Criminalistice. Astfel, dreptul la un proces echitabil include şi dreptul de a fi efectuate contraprobe de către persoane imparţiale, or, în speţă, prima expertiză a fost efectuată la Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici,“ iar efectuarea unei noi expertize se va face la acelaşi institut. În această situaţie, aceiaşi experţi fac atât expertiza, cât şi contraexpertiza, ceea ce este de natură să afecteze imparţialitatea lor şi să afecteze dreptul autorului la un proces echitabil în ceea ce priveşte administrarea probelor.Judecătoria Gherla, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la textul de lege criticat.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale şi arată că, potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000, orice ingerinţă în activitatea medico-legală este interzisă şi că încălcarea prevederilor alin. (1) al art. 3 atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005, care au următorul cuprins: „Instituţiile de medicină legală sunt singurele unităţi sanitare care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum şi alte lucrări medico-legale.“Se susţine că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 146 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 6 mai 2011, Curtea s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celor din prezenta cauză, observând că dispoziţiile criticate prevăd exclusivitatea instituţiilor de medicină legală de a efectua constatări, expertize, precum şi alte lucrări medico-legale. Această exclusivitate se justifică prin caracterul strict specializat al expertizelor, în principal al expertizelor medico-legale.Curtea a mai reţinut că proba cu expertiză nu are caracter absolut, astfel încât instanţa trebuie să aibă în vedere la soluţionarea cauzei întregul material probator administrat.Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Cu acest prilej, Curtea mai observă că legiuitorul a stabilit în art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 că activitatea de medicină legală este coordonată, sub raport ştiinţific şi metodologic, de Ministerul Sănătăţii şi de Consiliul superior de medicină legală, cu sediul la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici“ din Bucureşti, şi că Ministerul Sănătăţii asigură controlul şi evaluarea activităţii de medicină legală. Această reglementare se datorează importanţei acordate activităţii de medicină legală şi necesităţii ca aceasta să fie supusă controlului statului prin instituţiile sale.Cu privire la critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu aduce atingere acestui principiu.Astfel, posibilitatea ca acelaşi expert să efectueze contraexpertiza solicitată a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a statuat prin art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 că „în cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege experţii medico-legali sunt obligaţi să depună, în scris, declaraţie de abţinere. În lipsa acesteia experţii medico-legali pot fi recuzaţi, potrivit legii“.Prin urmare, Curtea constată că legiuitorul a pus la dispoziţia părţii mijloace procedurale prin care să înlăture, în practică, posibilitatea încălcării dreptului la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, excepţie ridicată de Oana Alexandra Cornea în Dosarul nr. 719/235/2008 al Judecătoriei Gherla.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu