DECIZIE Nr.
873 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990
privind Registrul comertului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 580 din 1 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990
privind Registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra"
- S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 936/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele
nr. 928D/2008 şi nr. 937D/2008 având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990
privind Registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Astra" -S.A. din Piteşti în dosarele nr. 939/46/2007 şi nr. 938/46/2007
ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 902D/2008, nr. 928D/2008 şi nr.
937D/2008 este similar, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 928D/2008 şi nr. 937D/2008
la dosarul nr. 902D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că
textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate
de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 14 decembrie 2008, pronunţate în
dosarele nr. 936/46/2007, nr. 939/46/2007 şi nr. 938/46/2007, Curtea de Apel
Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6
alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului. Excepţia a
fost ridicată de Societatea Comercială „Astra" - S.A. din Piteşti cu
prilejul soluţionării recursurilor formulate împotriva încheierilor nr. 8.922
din 29 octombrie 2007, nr. 8.920 din 29 octombrie 2007 şi nr. 8.919 din 29
octombrie 2007, pronunţate de judecătorul delegat la Oficiul Comerţului de pe
lângă Tribunalul Argeş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este discriminatoriu, întrucât supune încheierile judecătorului delegat pentru
efectuarea înmatriculării comercianţilor sau a unor înregistrări în registrul
comerţului doar căii de atac a recursului, în timp ce hotărârile judecătoreşti
irevocabile, în baza cărora, de asemenea, se pot face înregistrări în registrul
comerţului, potrivit textului de lege criticat, au fost supuse apelului,
recursului şi celorlalte căi extrordinare de atac. In acest sens, invocă şi
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că
„faptul unui stat de a instaura jurisdicţii ale căror decizii sunt susceptibile
de apel şi altele ale căror decizii nu pot face decât obiectul unui recurs
creează o discriminare." In continuare, arată că prevederea doar a căii de
atac a recursului poate duce la interpretarea că sunt excluse căile
extraordinare de atac. In sfârşit, arată şi faptul că excluderea apelului ca o
cale de atac distinctă contravine Constituţiei, întrucât judecătorul delegat
acţionează şi se pronunţă în cadrul unor proceduri necontencioase, iar
activitatea sa nu este cea a unui „tribunal" în sensul Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aşa fiind, se
încalcă dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
stabilirea unor căi de atac diferite în privinţa unor acţiuni în justiţie
diferite nu încalcă în vreun fel dreptul de acces la justiţie şi nu produce
discriminări între justiţiabili. Astfel, stabilirea căii de atac este apreciată
de legiuitor în funcţie de natura complexă şi de caracterul urgent al unui
litigiu. De asemenea, arată că dreptul la un proces echitabil nu constă în
egalizarea gradelor de jurisdicţie pentru toate litigiile, indiferent de natura
lor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 este constituţional. Astfel, arată că
acest text de lege instituie reguli procedurale care se aplică în mod egal
tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei, fără discriminări pe criterii
arbitrare. De asemenea, faptul că încheierile judecătorului delegat sunt supuse
numai recursului nu înlătură posibilitatea părţilor interesate de a se adresa
justiţiei, de a beneficia de un proces echitabil şi de dreptul la apărare. In
legătură cu aceasta, arată că legiuitorul poate institui, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de
exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie
presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste
proceduri în formele şi modalităţile instituite de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind
Registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, aşa cum a
fost modificată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie
2003.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
- Art. 6 alin. (2): „Incheierile
judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte
înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse
numai recursului."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este
contrar următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră dreptul de
acces liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art.
129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, consideră că este încălcat
art. 20 alin. (1) din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, prin raportare la dispoziţiile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în esenţă, critica autorului excepţiei are în vedere două aspecte.
Astfel, o primă critică este aceea că art. 6 alin. (2)
din Legea nr. 26/1990 creează o diferenţă de tratament juridic între situaţii
identice. In acest sens, autorul excepţiei arată că atât în baza încheierilor
judecătorului delegat, cât şi a hotărârilor irevocabile la care se referă acest
text de lege se pot face înregistrări în registrul comerţului şi este
inechitabil ca încheierile să poată fi atacate doar cu recurs, în timp ce la
pronunţarea hotărârilor irevocabile s-a ajuns în urma parcurgerii mai multor
grade de jurisdicţie.
Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că
posibilitatea de a efectua înregistrări în registrul comerţului atât în baza
hotărârilor judecătorului delegat, cât şi a unor hotărâri irevocabile nu pune
un semn de egalitate între natura şi specificul cauzelor care au avut ca rezultat pronunţarea acestor
acte. Astfel, încheierile judecătorului delegat se pronunţă în urma solicitării
pentru efectuarea înmatriculării sau a unor înregistrări în registrul
cornetului şi a depunerii actelor necesare în acest sens şi vizează respectarea
condiţiilor necesare pentru a se face înregistrarea. In schimb, cauzele în care
deja s-au pronunţat hotărâri irevocabile ce trebuie menţionate în registrul
comerţului pot avea naturi şi obiecte diferite, despre care trebuie să se facă
menţiune în registrul comerţului, aşa cum cere art. 21 din Legea nr. 26/1990,
şi în funcţie de care legiutorul, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din
Constituţie, poate stabili reglementări procedurale diferite. In acest sens,
pot fi amintite cauzele în urma cărora se pronunţă o hotărâre de divorţ a
comerciantului, punerea comerciantului sub interdicţie sau condamnarea sa
pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite activitatea
comercială.
Aşa fiind, este mai mult decât evident că cele două
situaţii pe care le confruntă autorul excepţiei nu sunt analoage, astfel că
instituirea unui tratament juridic diferenţiat nu este de natură să aducă
atingere principiului egalităţii în drepturi. Pentru acest motiv nu pot fi
reţinute nici argumentele privind considerentele Comisiei Europene a
Drepturilor Omului pronunţate pe data de 1 decembrie 1986 în Cauza X contra Regatul Unit al Marii Bitanii, întrucât
acestea se raportau la situaţii comparabile în care
era instituit un tratament juridic diferit, iar nu la situaţii diferite.
In ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect pus în
discuţie de autorul excepţiei, acesta priveşte respectarea accesului liber la
justiţie. In acest sens, arată că procedura desfăşurată în faţa judecătorului delegat este o procedură
necontencioasă şi că prin recursul formulat împotriva încheierii judecătorului
delegat, în realitate, se judecă pentru prima oară fondul de către o instanţă
de judecată care îndeplineşte cerinţele unui „tribunal" în sensul art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Prin urmare, în opinia sa, ar trebui prevăzută şi o cale de atac
împotriva hotărârii instanţei care judecă pentru prima oară fondul.
Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că dreptul de
acces liber la justiţie, aşa cum este prevăzut atât în art. 21 din Constituţie,
cât şi în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, presupune
posibilitatea pe care o persoană trebuie să o aibă de a se adresa justiţiei
pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Actul internaţional amintit detaliază condiţiile care trebuie să caracterizeze
acest acces la justiţie, inclusiv prin stabilirea condiţiilor pe care trebuie
să le îndeplinească instanţa şi procedura în faţa acesteia.
Aşa cum recunoaşte şi autorul excepţiei, prin calea de
atac prevăzută de textul de lege criticat sunt asigurate toate condiţiile
exercitării dreptului de acces liber la justiţie. Insă critica de
neconstituţionalitate se referă, în realitate, la inexistenţa unui al doilea
grad de jurisdicţie în faţa instanţelor de judecată. Faţă de această împrejurare,
Curtea reţine că nici dispoziţiile constituţionale, nici cele ale Convenţiei
Europene a Drepturilor Omului nu condiţionează accesul la justiţie de existenţa
unui dublu grad de jurisdicţie, excepţie făcând doar cauzele penale, astfel că
argumentele de neconstituţionalitate apar ca fiind neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul
comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra" -S.A. din
Piteşti în dosarele nr. 936/46/2007, nr. 939/46/2007 şi nr. 938/46/2007 ale
Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea