DECIZIE Nr.
872 din 30 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 1 alin. 1 din Codul de procedura
civila si ale art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 32 din 17 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă şi ale art. I
pct. 2 din Legea nr. 195/2004, excepţie ridicată de
Ion Sandu şi Sanda Sandu în Dosarul nr. 7.039/3/2006 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 29 mai
2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.039/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004, excepţie ridicată
de Ion Sandu şi Sanda Sandu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la
neretroactivitatea legii, întrucât modifică retroactiv legea care stabilea, la
momentul exercitării căii de atac, instanţa de judecată competentă să soluţioneze
cauza.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este
nefondată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
Decizia Curţii Constituţionale nr. 226/2004, consideră că excepţia este
neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că prevederile legale criticate nu contravin sub niciun aspect principiului ne
retroactivităţii legii, ele fiind conforme cu art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura
de judecată sunt stabilite numai prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2821 din Codul de procedură civilă,
modificate prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005), precum şi ale art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004. Din
examinarea susţinerilor autorilor excepţiei se constată însă că, în realitate,
excepţia de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură
civilă şi ale art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului
de procedură civilă, dispoziţii care modifică art. II alin. 3 din această
ordonanţă.
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură
civilă şi ale art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004.
Aceste texte de lege au următorul conţinut:
- Art. 2821 alin. 1
din Codul de procedură civilă: „Nu sunt supuse apelului hotărârile
judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală
privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la
1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială,
acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de
stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de
lege."
- Art. I pct. 11 din
Legea nr. 195/2004 (care modifică art. II alin. 3 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă): „Hotărârile pronunţate înainte de
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de
atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunţate
".
Aceste dispoziţii legale sunt considerate de autorii
excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu art. 15 alin. (2) din
Constituţie referitor la neretroactivitatea legii.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In ceea ce priveşte excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea
nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere
natura juridică a reglementării, căreia îi este inerentă aplicarea imediată şi
numai pentru viitor.
Prin Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005,
Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură
civilă constituie norme de procedură care stabilesc categoriile de hotărâri
judecătoreşti ce nu pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil. Conform
prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condiţiile legii şi ca atare
legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident,
respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale. De asemenea,
Curtea a reţinut că diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse
apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului. Regimul juridic
diferit - constând în aceea că hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă
în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii
al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în
materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi
cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor
asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci
numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii
legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor
aflate pe rolul instanţelor.
In ceea ce priveşte critica ce vizează dispoziţiile
art. I pct. 11 din Legea nr.
195/2004, care modifică art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 58/2003, dispoziţii care prevăd că „hotărârile pronunţate înainte de
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de
atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost
pronunţate", Curtea reţine că acestea sunt norme tranzitorii instituite de
legiuitor pentru a asigura un regim juridic unitar exercitării căilor de atac,
în funcţie de succesiunea în timp a legilor, astfel că nu se pune în discuţie
retroactivitatea legii noi, care reglementează doar căile de atac la care sunt
supuse hotărârile pronunţate după intrarea lor în vigoare.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi
ale art. I pct. 11 din Legea
nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie
ridicată de Ion Sandu şi Sanda Sandu în Dosarul nr. 7.039/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie
2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu