DECIZIE Nr.
870 din 30 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei, precum si a legii in ansamblul ei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 32 din 17 ianuarie 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, cu referire specială la art. 36
alin. (1) din lege, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dunăreană"
- S.A. Giurgiu în Dosarul nr. 37.447/2/2005 (număr vechi 5.771/2005) al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 37.447/2/2005 (număr vechi 5.771/2005), Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, cu referire specială la art. 36
alin. (1) din lege. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Dunăreană" - S.A. Giurgiu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Legea nr. 64/1995, şi în special art. 36
alin. (1) din aceasta, contravin principiilor constituţionale referitoare la
statul de drept şi la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, prin faptul că permit „oricărui creditor" îndreptăţit, inclusiv
autorităţilor publice pârâte, să solicite deschiderea procedurii insolvenţei,
în litigii de contencios administrativ ce au ca obiect tocmai contestarea
legalităţii titlurilor de creanţă invocate împotriva debitorilor. De asemenea,
se susţine că textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 52 şi
ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, deoarece exceptează de la
contenciosul administrativ actele administrativ-fiscale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile Legii nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu referire specială la art. 36 alin. (1) din lege.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Incheierea din 24 mai 2006,
Legea nr. 64/1995 a fost abrogată prin art. 156 alin. (3) din Legea privind
procedura insolvenţei nr. 85/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.
Prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 au
fost preluate în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora: „(1)Orice
creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta
lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere
introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de
drept, în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii
şi a autorităţilor publice, în art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică şi în art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecătoresc
al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului
administrativ.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că principala critică de neconstituţionalitate se referă la o lacună
legislativă, autoarea excepţiei fiind nemulţumită, pe de o parte, de faptul că
textul de lege criticat nu exceptează din categoria
creditorilor care pot solicita deschiderea procedurii
insolvenţei autorităţile publice pârâte în litigii de contencios administrativ,
ce au ca obiect tocmai contestarea legalităţii titlurilor de creanţă invocate
împotriva debitorilor, iar, pe de altă parte, se contestă soluţia legislativă
din perspectiva faptului că exceptează de la contenciosul administrativ actele
administrativ-fiscale.
Curtea constată că, având în vedere prevederile art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea
Constituţională se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului", precum şi jurisprudenţa sa
constantă (de exemplu, Decizia nr. 30 din 25 ianuarie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 24 februarie 2005),
controlul de constituţionalitate al lacunelor legislative excedează competenţei
Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, precum şi a legii în ansamblul ei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Dunăreană" - S.A. Giurgiu în Dosarul
nr. 37.447/2/2005 (număr vechi 5.771/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia
a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie
2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie