Decizia Nr.867 din 18.10.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Simion Barta în Dosarul nr. 12.726/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.273D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Casa Naţională de Pensii Publice a depus note scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.274D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Vasile Măcrineanu în Dosarul nr. 12.934/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Casa Naţională de Pensii Publice a depus note scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.274D/2012 la Dosarul nr. 1.273D/2012.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.274D/2012 la Dosarul nr. 1.273D/2012, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la Decizia din 4 septembrie 2012 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, prin care aceasta a statuat că eşalonarea plăţilor unor creanţe nu afectează substanţa dreptului de proprietate al titularilor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 10 aprilie 2012, pronunţate în dosarele nr. 12.726/62/2011 şi nr. 12.934/62/2011, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Simion Barta şi Vasile Măcrineanu în cauze având ca obiect plata unor sume de bani reprezentând indemnizaţii restante ce revin autorilor excepţiei, potrivit dispoziţiilor Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textele criticate retroactivează, întrucât vizează şi deciziile caselor judeţene de pensii emise înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010. Se mai arată că art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010, prevăzând plata eşalonată a plăţii sumelor restante cu titlu de indemnizaţii acordate în temeiul Legii nr. 341/2004, încalcă dreptul de proprietate privată, prevăzut la art. 44 din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Braşov - Secţia I civilă opinează că dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 sunt constituţionale şi face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 714 din 31 mai 2011, arătând că acestea nu modifică un raport de drept substanţial stabilit anterior intrării sale în vigoare, ci doar eşalonează plata indemnizaţiilor aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 documentaţia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 şi luna în care se solicită efectuarea plăţii acestora la instituţiile competente, motiv pentru care nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se mai arată că sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor potrivit Legii nr. 341/2004 constituie, într-adevăr, un bun în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar că în cauză se critică doar modalitatea de executare a obligaţiei de plată a acestor drepturi, în privinţa căreia legiuitorul are o largă marjă de apreciere, ţinând cont atât de interesul persoanei fizice, cât şi de cel al statului.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul arată că textele criticate nu contravin normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei şi face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 714 din 31 mai 2011, nr. 90 din 7 februarie 2012 şi nr. 412 din 3 mai 2012, prin care Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 vizează executarea în viitor a unor raporturi juridice născute în baza Legii nr. 341/2004 şi că perioada concretă în care urmează să fie executate indemnizaţiile restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 este de competenţa legiuitorului.Avocatului Poporului apreciază că textele criticate sunt constituţionale şi arată că îşi menţine punctele de vedere care au fost reţinute în deciziile nr. 714 din 31 mai 2011, nr. 90 din 7 februarie 2012 şi nr. 412 din 3 mai 2012, prin care a susţinut că legiuitorul este în drept să modifice şi să completeze legislaţia în materia indemnizaţiilor restante şi să stabilească data de la care operează producerea efectelor, cu respectarea principiului neretroactivităţii legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 2 şi art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea deduce, însă, că, în realitate, autorii critică prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 25 iunie 2010, care au următorul cuprins:

– Art. 3 alin. (1): „(1) Plata indemnizaţiilor restante prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se face eşalonat, începând cu anul 2012, de casele judeţene de pensii, respectiv de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, de casele de pensii din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după cum urmează:a)în situaţia indemnizaţiilor restante al căror cuantum depăşeşte valoarea a 20 de salarii medii brute:

– în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea sumei restante;

– în anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea sumei restante;

– în anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea sumei restante;.“Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legilor şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, prin care a statuat că dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 stabilesc perioada concretă în care urmează să fie executate indemnizaţiile restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 şi că este de competenţa exclusivă a legiuitorului a stabili procedura şi măsurile necesare pentru executarea acestora, ţinând seama de realităţile economico-financiare cu care se confruntă statul. De asemenea, Curtea a constatat că, departe de a nega dreptul beneficiarilor Legii nr. 341/2004 la plata acestor indemnizaţii, textul stabileşte un calendar unitar de executare, iar eşalonarea dispusă pe parcursul anilor 2012-2014, după caz, nu vizează în mod evident trecutul, ci executarea pe viitor a efectelor unui raport juridic născut în temeiul Legii nr. 341/2004. Aşadar, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 nu modifică niciun raport de drept substanţial stabilit anterior intrării sale în vigoare, ci doar eşalonează plata indemnizaţiilor aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 documentaţia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 şi luna în care se solicită efectuarea plăţii acestora la instituţiile competente. În consecinţă, Curtea a reţinut conformitatea textului criticat cu art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodată, Curtea a constatat că sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. S-a mai reţinut că aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă are de asemenea dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea, în acest sens, art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Însă în cauză se pune o problemă ce priveşte numai modalitatea de executare pentru drepturi legale datorate, situaţie în care legiuitorul are, de asemenea, o largă marjă de apreciere şi va ţine seama atât de interesul persoanei fizice, cât şi de cel al statului (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011). Or, atât amploarea cuantumului acestor indemnizaţii, cât şi numărul mare de persoane cărora li se datorează indemnizaţii restante afectează în mod esenţial latura de cheltuieli a bugetului de stat, astfel încât statul a fost nevoit să prevadă plata eşalonată a acestora. Mai mult, indemnizaţiile restante nu se datorează culpei exclusive a statului, ci, în mare măsură, şi persoanelor care s-au adresat cu întârziere autorităţilor competente, iar acestea au constatat îndrituirea lor de a beneficia de aceste drepturi de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004. În fine, Curtea a constatat că reglementarea criticată priveşte numai indemnizaţiile restante, nu şi plata în sine a indemnizaţiilor care se datorau lunar - până la 31 decembrie 2011. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Simion Barta şi Vasile Măcrineanu în dosarele nr. 12.726/62/2011 şi nr. 12.934/62/2011 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop