Decizia Nr.864 din 23.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul penal, excepţie ridicată de Romulus Cătălin Panduru, Claudia Bonca şi Elena Gal în Dosarul nr. 12.416/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.416/55/2008, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 din Codul penal, excepţie ridicată de Romulus Cătălin Panduru, Claudia Bonca şi Elena Gal în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la comiterea infracţiunii reglementate de textul criticat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei, ale art. 73 alin. (3) referitoare la domeniile de reglementare prin lege organică, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, deoarece prin incriminarea infracţiunii prevăzute de art. 302 din Codul penal nu s-a definit cu exactitate conţinutul şi domeniul sancţionator, neajunsuri care nu satisfac exigenţele de accesibilitate şi previzibilitate ale legii. Termenii utilizaţi de legiuitor sunt vagi, susceptibili de sensuri multiple, lipsind subiectul activ de posibilitatea de a cunoaşte ab initio care sunt actele care sunt susceptibile de a-i angaja responsabilitatea penală. Judecătoria Arad - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 302 din Codul penal - Nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, care au următorul conţinut: „Efectuarea, fără autorizaţie, a oricăror acte sau fapte care potrivit dispoziţiilor legale sunt considerate operaţiuni de import, export sau tranzit, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.“Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei, ale art. 73 alin. (3) referitoare la domeniile de reglementare prin lege organică, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că incriminarea şi sancţionarea faptelor de nerespectare a dispoziţiilor privind operaţiuni de import, export sau tranzit sunt determinate de necesitatea apărării unor interese naţionale care stau la baza creării „cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie“, cerinţă prevăzută de însuşi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. De aceea, societatea nu poate îngădui practicarea activităţilor economice fără respectarea unui regim stabilit pentru astfel de fapte. Intervenţia statului în activitatea economică prin măsuri de influenţare cum sunt licenţele de import-export este făcută în scopul apărării unor interese generale ale societăţii, iar comerţul efectuat în anumite condiţii ori cu anumite mărfuri trebuie să se efectueze, în mod necesar, sub controlul statului. De asemenea, aceleaşi interese economice de ordin general impun ca operaţiunile de import şi export de mărfuri să se facă numai cu autorizaţie.Tocmai de aceea, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 61 şi art. 73 alin. (3), legiuitorul are deplina libertate de a reglementa cadrul general pentru desfăşurarea operaţiunilor de import sau de export, dispunând cu privire la instituirea infracţiunilor şi a pedepselor acestora.În plus, faptul că textul legal contestat face trimitere la dispoziţiile legale care guvernează o astfel de activitate nu este de natură a fi convertit într-un fine de neconstituţionalitate, deoarece reglementarea care formează obiectul excepţiei nu-i împiedică pe destinatarii acesteia de a cunoaşte consecinţele nerespectării legii şi reprezintă legiferarea răspunderii penale printr-o normă juridică de sine stătătoare, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dispoziţia legală atacată prevede expres că infracţiunea nominalizată se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani dacă se efectuează fără autorizaţie acte sau fapte care, potrivit legii, sunt considerate operaţiuni de import, export sau tranzit.În sfârşit, Curtea constată că prin incriminarea infracţiunii de nerespectare a dispoziţiilor privind operaţiuni de import sau de export nu sunt afectate în niciun fel dreptul părţilor la un proces echitabil, principiul legalităţii pedepsei ori unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât părţile interesate, în condiţiile Codului de procedură penală, se pot adresa fără restrângeri, pe considerente arbitrare, unui judecător independent, care se va supune numai legii, dispunând în lumina exigenţelor constituţionale ale art. 124 alin. (2) asupra existenţei faptei, a identificării făptuitorului, a vinovăţiei acestuia, precum şi a sancţiunii ce se impune în limitele instituite de textul legal criticat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul penal, excepţie ridicată de Romulus Cătălin Panduru, Claudia Bonca şi Elena Gal în Dosarul nr. 12.416/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru