DECIZIE Nr.
863 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 294 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 775 din 15 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 294 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Intercom" - S.A. din Sfântu
Gheorghe în Dosarul nr. 1.035/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 26 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
1.035/62/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 294
din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Intercom" -
S.A. din Sfântu Gheorghe, cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva
unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autoarea
acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, care nu permit în faza de
judecată a apelului lărgirea cadrului procesual prin schimbarea cauzei ori a
calităţii părţilor, contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (1)
şi (3) şi art. 24 din Constituţie. Prin această interdicţie legiuitorul creează
premisele pentru încălcarea efectului devolutiv al apelului, ceea ce conduce la
încălcarea flagrantă a accesului liber la justiţie, precum şi a dreptului la un
proces echitabil. Or, în această situaţie partea este lipsită de chiar
prerogativa esenţială a principiului dreptului la apărare, şi anume
posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată în vederea soluţionării
cererilor sale, chiar în calea de atac a apelului.
Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Limitarea în apel a cadrului procesual referitor la părţi la cel existent la
judecata în fond este menită tocmai să asigure dreptul părţilor la dublul grad
de jurisdicţie. Introducerea în apel a unor părţi care nu au luat parte la
judecata cauzei în primă instanţă le-ar pune într-o poziţie de inferioritate în privinţa administrării probelor
şi formulării apărărilor.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
dispoziţiile art. 294 din Codul de procedură civilă nu contravin în niciun fel
accesului liber la justiţie, dimpotrivă, reprezintă o garanţie a părţilor de a
ataca cu apel hotărârea primei instanţe. Totodată, părţile au posibilitatea să
exercite toate drepturile procesuale în cursul soluţionării cauzei, inclusiv în
apel, nefiind afectat sub niciun aspect dreptul constituţional la un proces
echitabil, astfel cum se prevede în art. 21 alin. (3) din Constituţie. De
altfel, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2),
stabilirea competenţei şi procedurii de judecată constituie atributul exclusiv
al legiuitorului, acesta fiind ţinut însă ca procesul de legiferare să se
circumscrie cadrului constituţional.
Avocatul Poporului arată
că interdicţia de a se lărgi în apel cadrul procesual stabilit în faţa primei
instanţe, instituită ca limitare a efectului devolutiv al apelului, urmăreşte
buna desfăşurare a procesului civil, aplicarea riguroasă a principiului
respectării drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi a
principiului autorităţii lucrului judecat. De asemenea, se arată că această
soluţie legislativă nu are semnificaţia încălcării principiului constituţional
al dreptului la apărare, care constă în posibilitatea părţii de a-şi valorifica
pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului. Astfel,
interdicţia introducerii de cereri noi în apel derivă din rolul instanţei de
apel, şi anume acela de a examina regularitatea şi temeinicia hotărârii primei
instanţe numai cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 294 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „In apel nu se poate schimba
calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici
nu se pot face cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de
apărare nu sunt considerate cereri noi.
Se vor putea cere
însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite
după darea hotărârii primei instanţe. De asemenea, se va putea solicita
compensaţia legală."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei, a
supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul
liber la justiţie şi art. 24 referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 424 din 25 mai 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 26 iunie 2006, Curtea, respingând excepţia de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, a statuat că interdicţia introducerii
unor cereri noi în apel, prevăzută de art. 294 din Codul de procedură civilă,
este justificată de caracterul devolutiv al apelului, iar nu de calitatea
părţilor, astfel că această soluţie legislativă nu are semnificaţia încălcării principiului
constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice. Soluţia derivă din rolul instanţei de apel şi anume acela de a examina
regularitatea hotărârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au fost
deduse în faţa sa. S-a constatat de asemenea că interdicţia introducerii de
cereri noi în apel nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, întrucât nimic nu
împiedică părţile în proces să formuleze noi pretenţii pe calea unei alte
acţiuni civile.
Intrucât textul de lege criticat nu împiedică în niciun
mod părţile interesate să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi intereselor legitime, iar în acest cadru să beneficieze de
toate garanţiile ce caracterizează dreptul la apărare, respectiv dreptul la un
proces echitabil, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a art. 24 din
Legea fundamentală.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 294 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Intercom" - S.A. din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr.
1.035/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu