DECIZIE Nr.
863 din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1 si art. 305 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 45 din 22 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Joe Ken în Dosarul nr. 39.839/3/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent arată că este prezent interpretul
autorizat de limbă engleză, doamna Elena Andrei, desemnat să asigure traducerea
pentru autorul excepţiei.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 august
2006, pronunţată în Dosarul nr. 39.839/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Joe Ken cu ocazia
soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în contradictoriu cu Oficiul Naţional pentru
Refugiaţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin regula instituită de art. 167
alin. 1 din Codul de procedură civilă se aduce atingere dreptului la un proces
echitabil şi dreptului la apărare, întrucât creează posibilitatea de a se
stabili limite în ceea ce priveşte administrarea mijloacelor de probă de către
părţi pentru a-şi dovedi pretenţiile în justiţie. De asemenea, apreciază că şi
art. 305 din Codul de procedură civilă este neconstituţional, deoarece nu
permite administrarea de probe noi în recurs, cu excepţia înscrisurilor, care,
la rândul lor, trebuie să nu fi fost prezentate în fazele anterioare ale
procesului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Astfel, arată că textele de lege criticate nu contravin prevederilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 124 alin. (3), în acest sens fiind şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor,
notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedură
civilă, care au următorul conţinut:
- Art. 167 alin. 1: „Dovezile
se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea
pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin
întârziere.";
- Art. 305: „In instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia
înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor."
Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat
încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), privind
dreptul la un proces echitabil, art. 24, privind dreptul la apărare, şi art.
124 alin. (3), potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai
legii.
Examinând critica de
neconstituţionalitate, Curtea observă că, în ceea ce priveşte competenţa
recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, în funcţie
de pertinenţa şi concludenta sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al
învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze
printr-o hotărâre legală şi temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi
justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de
neconstituţionalitate.
De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu
privire la constituţionalitatea prevederilor art. 167 din Codul de procedură
civilă, în acest sens fiind Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2003, şi Decizia nr. 590 din 8 noiembrie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, prilej
cu care a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
In ceea ce priveşte art. 305 din Codul de procedură civilă,
Curtea a reţinut că această reglementare reprezintă o normă prin care se
stabileşte, în raport cu celelalte dispoziţii care reglementează sistemul
probelor şi cel al căilor de atac, o regulă de bază a judecării recursului.
Este, de altfel, semnificativ faptul că, în urma modificărilor şi completărilor
aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000, în prezent recursul este o cale extraordinară de atac. Or, se
justifică şi din acest punct de vedere deosebirea faţă de apel în ceea ce
priveşte inadmisibilitatea probelor noi, cu excepţia înscrisurilor.
In acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia
nr. 234 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, şi prin
Decizia nr. 396 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 795 din 1 septembrie 2005.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât
şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Joe Ken în Dosarul nr. 39.839/3/2005 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora