DECIZIE Nr. 86
din 7 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 49 alin. 4
din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 215 din 9 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor şi ale art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mega Image" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.573/2005 al Judecătoriei Ploieşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, cu privire la art. 3 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, şi ca fiind
inadmisibilă, cu privire la
art. 49 alin. 4 din Ordonanţa
Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.573/2005, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind
protecţia
consumatorilor. Excepţia a fost ridicată
de către Societatea Comercială „Mega Image" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 3 alin.
(1) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, neprevăzând
obligaţia pentru agentul
constatator al unei contravenţii
de a menţiona probele care au
stat la baza constatărilor din
procesul-verbal, a încălcat
dispoziţiile art. 16 alin. (1)
şi (2) din Constituţie, iar persoana sancţionată, devenită
contravenient prin simpla completare a câmpurilor libere din formularul tipizat
al procesului-verbal, are obligaţia de a-şi dovedi
nevinovăţia. Cu privire la
art. 49 alin. 4 din Ordonanţa
Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, nu se argumentează în nici un mod contrarietatea acestuia cu Legea fundamentală.
Judecătoria Ploieşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 3 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din
25 iulie 2001, şi ale art. 49
alin. 4 din Ordonanţa
Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie
1994, cu modificările aduse
prin Legea nr. 37/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 84/2002 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 22 ianuarie
2003. Dispoziţiile criticate
au următorul conţinut:
- art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Actele
normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să
se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancţiunii cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele
pricinuite prin săvârşirea
contravenţiilor.
";
- art. 49 alin. 4 din
Ordonanţa Guvernului nr.
21/1992: „Organele de control prevăzute la alin. 1 pot preleva produse în vederea testării acestora în laboratoare.
Contravaloarea produselor prelevate şi a cheltuielilor legate de testarea lor se suportă de către organul administraţiei publice dacă în urma testării nu se constată neconformităţi faţă de cerinţele de securitate şi/sau de calitate prescrise ori
declarate. In caz contrar, cheltuielile respective se suportă de către agentul economic."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea
prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie,
referitor la egalitatea în drepturi, precum şi a principiului prezumţiei de nevinovăţie,
prevăzut la art. 23 alin. (11)
din Legea fundamentală.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea reţine următoarele:
Cu privire la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor,
acesta obligă agentul
constatator al unei contravenţii
să descrie în procesul-verbal
pe care îl întocmeşte faptele
ce constituie contravenţii,
precum şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru
fiecare dintre acestea, fără a impieta în vreun fel asupra egalităţii persoanelor în faţa legii sau asupra prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură contravenientul.
Dispoziţiile de lege criticate de autorul excepţiei sunt deopotrivă
aplicabile tuturor agenţilor
economici aflaţi în situaţii identice, fără privilegii şi fără discriminări, iar simpla desemnare a unei persoane
ca fiind contravenient nu înseamnă şi stabilirea
vinovăţiei sale. Utilizarea de
către legiuitor a noţiunii de contravenient în dreptul
administrativ sau de infractor în dreptul penal nu are semnificaţia unei înfrângeri a prezumţiei de nevinovăţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie
2003).
Referitor la art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, Curtea constată că autorul excepţiei
nu a indicat nici un text sau principiu constituţional care ar fi încălcat de acesta, excepţia fiind, aşadar,
nemotivată cu privire la acest
aspect. Or, potrivit art. 10 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Mega
Image" - S.A. din Bucureşti
în Dosarul nr. 2.573/2005 al Judecătoriei Ploieşti.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din 7 februarie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina
Stefania Diaconu