Decizia Nr.857 din 18.10.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Dan Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Asociaţia Naţională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanţelor Judecătoreşti şi al Parchetelor în Dosarul nr. 8.091/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 932D/2012, de Asociaţia Funcţionarilor Publici Parlamentari Pensionari „Legifer“ în Dosarul nr. 4.183/2/2012 al aceleiaşi instanţe, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.106D/2012, de Elena Niţă în Dosarul nr. 7.560/105/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.194D/2012, precum şi de către Augustin Marian şi Mărioara Marian în dosarele nr. 6.872/83/2011 şi nr. 6.873/83/2011 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, care fac obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.215D/2012 şi nr. 1.216D/2012.Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că în şedinţa publică din 25 septembrie 2012, aşa cum s-a consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.106D/2012, nr. 1.194D/2012, nr. 1.215D/2012 şi nr. 1.216D/2012 la Dosarul nr. 932D/2012, care a fost primul înregistrat. De asemenea, arată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus cereri pentru amânarea cauzelor, având în vedere că reprezentantul legal al acestora, avocatul Lacrima Ciorbea, se afla în imposibilitatea de prezentare, aşa încât Curtea a acordat un nou termen de judecată pentru data de 18 octombrie 2012.La apelul nominal, la acest termen de judecată, în dosarele nr. 932D/2012 şi nr. 1.106D/2012, se prezintă, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Lacrima Ciorbea, cu împuternicire avocaţială depusă la dosare. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei şi părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.În esenţă, reprezentantul autorilor excepţiei susţine că din expunerea de motive a actului normativ criticat nu reiese existenţa unei stări extraordinare şi urgente care să justifice intervenţia legislativă a Guvernului şi nici efectele produse de această ordonanţă. De asemenea, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 are ca obiect revizuirea tuturor pensiilor de serviciu care au făcut obiectul recalculării, conform prevederilor Legii nr. 119/2010, împrejurare ce încalcă principiului separaţiei puterilor în stat, Guvernul aducând atingere, astfel, celor stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, care se bucură de autoritatea de lucru judecat. În fine, este invocată şi practica neunitară a instanţelor judecătoreşti cu privire la admisibilitatea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de revizuire.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 214/2012 şi 215/2012. Totodată, este menţionată şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Constantin Abăluţă şi alţii împotriva României, introdusă la data de 20 iunie 2011 şi declarată ca inadmisibilă în 2012 de instanţa europeană, care a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe raţiuni obiective, şi anume contextul economic şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.091/2/2011, şi Încheierea din 22 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.183/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Naţională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanţelor Judecătoreşti şi al Parchetelor şi de către Asociaţia Funcţionarilor Publici Parlamentari Pensionari „Legifer“, în numele şi pentru reclamanţii din dosare, în cauze având ca obiect „obligaţia de a face“.Prin Încheierea din 13 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.560/105/2011, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Elena Niţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de Casa Judeţeană de Pensii Prahova împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Prahova.Prin încheierile din 4 iulie 2012, pronunţate în dosarele nr. 6.872/83/2011 şi nr. 6.873/83/2011, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Augustin Marian şi Mărioara Marian în cauze având ca obiect „contestaţie decizie de pensionare“.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi a normei constituţionale prevăzute de art. 124 alin. (3), deoarece legiuitorul delegat a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, dat fiind faptul că deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, nu pot fi executate din cauza intervenţiei actului normativ criticat, care dispune revizuirea tuturor pensiilor de serviciu. Ca atare, acest act normativ a lipsit de efecte executarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, ceea ce echivalează şi cu încălcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie.De asemenea, autorii excepţiei apreciază că, potrivit art. 16 din Constituţie, statul are obligaţia de a asigura egalitatea persoanelor în faţa legii, inclusiv prin interpretarea unitară a legii de către instanţele de judecată. Totodată, aceştia susţin că diminuarea cuantumului pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, astfel cum au fost stabilite iniţial în baza legislaţiei speciale, le afectează dreptul de proprietate şi le impune o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului.Mai mult, pensia, ca drept în sine şi ca element al proprietăţii private, reprezintă o creanţă asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească şi să o ocrotească, dreptul la pensie constituind un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2007 şi din 18 februarie 2009, pronunţate în cauzele Beian împotriva României şi Andrejeva împotriva Letoniei, apreciind că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt contrare şi prevederilor constituţionale şi celor internaţionale privind protecţia dreptului de proprietate.Autorii excepţiei susţin, de asemenea, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 contravine şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece recalcularea pensiilor speciale este o măsură cu caracter definitiv, şi nu temporar, iar în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de esenţa constituţionalităţii măsurii de restrângere a exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi este caracterul excepţional şi temporar al acesteia.În fine, aceştia apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu au existat situaţii urgente a căror reglementare să nu poată fi amânată. Astfel, Guvernul nu a îndepărtat prin dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate aspectele privind încălcarea dreptului de proprietate şi retroactivitate constatate de instanţele de judecată în analiza Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ci, din contră, au fost instituite dispoziţii identice acestei hotărâri a Guvernului. În acest context, autorii consideră că este posibil ca Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 să răspundă unor criterii de „oportunitate, raţiune şi utilitate“, însă, în niciun caz nu se justifică urgenţa adoptării acestui act normativ, dat fiind că justificarea din preambulul acestei ordonanţe nu are baze solide, nefiind îndeplinite exigenţele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie.Instanţele de judecată apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a acestui act normativ este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi reglementărilor internaţionale invocate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 şi art. 124 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentală, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză. În susţinerea acestui punct de vedere, este invocată jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 214/2012 şi nr. 215/2012.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că reglementarea legală criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) conform cărora „statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale“, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4) privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, precum şi art. 124 alin. (3) potrivit cărora „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii“.De asemenea, apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi „principiul egalităţii de arme“, ca garanţie fundamentală a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.Trecând la analiza criticilor formulate, Curtea constată că acestea sunt atât de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, cât şi de neconstituţionalitate intrinsecă a acestui act normativ.1. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine că acestea privesc contrarietatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 faţă de dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.Referitor la exigenţele constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) privind existenţa unei situaţii extraordinare, care să justifice urgenţa adoptării unei ordonanţe de urgenţă şi a cărei reglementare nu poate fi amânată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea, cu prilejul revizuirii Constituţiei, în anul 2003, a sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată“. De asemenea, Curtea a reţinut că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.Având în vedere iminenţa încălcării dreptului la pensie în lipsa unor măsuri adecvate, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea a constatat că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor şi, ca atare, nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, potrivit căreia emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu este justificată de existenţa unei stări de urgenţă.2. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, având critici similare, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 704 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, şi Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, mai sus menţionată, prin care Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 este constituţională.Faţă de critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, a principiului constituţional al liberului acces la justiţie, precum şi al dreptului de acces la o instanţă, deoarece măsura revizuirii pensiilor, în temeiul actului normativ criticat, reprezintă o intervenţie a legiuitorului delegat în procesul de realizare a justiţiei, prin deciziile amintite, Curtea a constatat că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătoreşti, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă şi justă a pensiilor persoanelor menţionate în prevederile art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.Curtea a apreciat, totodată, că nu poate fi reţinută nici susţinerea privind încălcarea principiului egalităţii de arme, element component al noţiunii de proces echitabil, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dat fiind faptul că emiterea ordonanţei de urgenţă criticate nu constituie o ingerinţă a Guvernului în administrarea justiţiei, în scopul influenţării soluţiilor pronunţate în cazul unor litigii.În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie, prin Decizia nr. 486 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2012, (făcând trimitere la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea a reţinut că „dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie“. Conformându-se acestor dispoziţii constituţionale, textele de lege criticate „afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări“.De asemenea, Curtea a reţinut că „pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională“, şi că acestea „pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat“. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară, ea nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.De asemenea, Curtea a constatat că este neîntemeiată şi susţinerea autorilor excepţiei referitoare la faptul că dreptul la pensie are natura unei creanţe asupra statului, garantată de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, Curtea a statuat că sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale.De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care această instanţă a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a statuat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate.În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 53 din Constituţie, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziţii constituţionale este lipsită de relevanţă, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, Curtea apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât autorii excepţiei nu au calitatea de judecător.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii:DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Asociaţia Naţională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanţelor Judecătoreşti şi al Parchetelor în Dosarul nr. 8.091/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Asociaţia Funcţionarilor Publici Parlamentari Pensionari „Legifer“ în Dosarul nr. 4.183/2/2012 al aceleiaşi instanţe, de Elena Niţă în Dosarul nr. 7.560/105/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, precum şi de către Augustin Marian şi Mărioara Marian în Dosarele nr. 6.872/83/2011 şi nr. 6.873/83/2011 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid-Alina Tudora*) A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.