DECIZIE Nr.
855 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administratiei si
internelor nr. 496/2003 privind modificarea si completarea Ordinului nr.
275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului
militar si civil din Ministerul Administratiei si Internelor, ale Legii nr.
138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din
institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta
nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din
aceste institutii, precum si ale art. 1, art. 2 si art. 21 din Legea
administratiei publice locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 513 din 27 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi
internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr.
275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea
personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale
Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului
militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi
siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului
civil din aceste instituţii, precum şi ale art. 1, 2 şi 21 din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Administraţia
Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6 Bucureşti în Dosarul nr.
29.068/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. In susţinerea
acestei opinii, arată că ordinele miniştrilor nu se numără printre actele
normative asupra constituţionalităţii cărora se poate pronunţa Curtea
Constituţională, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în Legea nr. 138/1999 şi în
Legea nr. 215/2001 nu întruneşte cerinţele art. 10 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, fiind nemotivată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 29.068/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi
internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr.
275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea
personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale
Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului
militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi
siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului
civil din aceste instituţii, precum şi ale art. 1, 2 şi 21 din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Administraţia Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6 Bucureşti într-un
litigiu având ca obiect calcularea şi plata unor drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că „interpretarea Ordinului nr. 496/2003 în sensul că nu
se poate aplica personalului din consiliile judeţene conduce la o gravă
diferenţiere în rândul funcţionarilor publici şi a personalului contractual,
diferenţiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute în
Constituţia României şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, şi creează o situaţie care contravine prevederilor
Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici". Se mai arată
că „legea nu defineşte cu claritate cine poate beneficia de indemnizaţie de 25%
de dispozitiv, fiind în contradicţie cu Constituţia României raportat la
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 [privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului de Interne] şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
496/2003".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de
lege criticate nu contravin principiului egalităţii prevăzut de art. 16 din
Constituţie, problema ridicată fiind una de aplicare a legii, iar nu de
constituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul opinează în
sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor Legii nr. 138/1999 şi celor ale art. 1, 2 şi 21 din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ca inadmisibilă a excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului nr. 496/2003.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile Legii nr. 138/1999 şi cele ale art. 1, 2 şi 21 din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale, iar în ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului nr.
496/2003, apreciază că este inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordinului ministrului
administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea
Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la
salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi
Internelor (niciunul dintre aceste ordine nefiind publicat în Monitorul Oficial
al României), ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale
personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale
personalului civil din aceste instituţii (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999), precum şi ale art. 1, 2 şi 21
din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 (republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007). Aceste din urmă
articole au următorul conţinut:
- „Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează
regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea
administraţiei publice locale.
(2) In sensul prezentei legi, termenii şi expresiile
de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) activităţi de administraţie social-comunitară - acţiunile prin care se concretizează relaţia autorităţilor
administraţiei publice locale cu asociaţiile de proprietari de pe raza unităţii
administrativ-teritoriale;
b) aglomerări urbane - asociaţiile
de dezvoltare intercomunitară constituite pe bază de parteneriat între
municipii, altele decât cele prevăzute la lit. j), şi oraşe, împreună cu
localităţile urbane şi rurale aflate în zona de influenţă;
c) asociaţii de dezvoltare intercomunitară - structurile de cooperare cu personalitate juridică, de drept
privat, înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale
pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau
regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice;
d) autorităţi deliberative - consiliul local, consiliul judeţean, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale subdiviziunilor
administrativ-teritoriale ale municipiilor;
e) autorităţi executive - primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, ai subdiviziunilor
administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului
Bucureşti şi preşedintele consiliului judeţean;
f) consilii locale - consilii
comunale, orăşeneşti, municipale şi consiliile subdiviziunilor
administrativ-teritoriale ale municipiilor;
g) organisme prestatoare de servicii publice şi de
utilitate publică de interes local sau judeţean - denumirea
generică ce include:
1. instituţii publice şi servicii publice înfiinţate
şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite în
continuare instituţii şi servicii publice de interes local sau judeţean;
2. societăţi comerciale şi regii autonome înfiinţate
sau reorganizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite în
continuare societăţi comerciale şi regii autonome de interes local sau
judeţean;
3.asociaţii de dezvoltare intercomunitară;
4. furnizori de servicii sociale, de drept public
ori privat, care acordă servicii sociale în condiţiile prevăzute de lege;
5. asociaţii, fundaţii şi federaţii recunoscute ca
fiind de utilitate publică, în condiţiile legii;
6.operatori de servicii comunitare de utilităţi
publice locale sau judeţene;
h) subdiviziuni administrativ-teritoriale ale
municipiilor - sectoarele municipiului
Bucureşti sau alte subdiviziuni ale municipiilor, ale căror delimitare şi
organizare se fac prin lege;
i) unităţi administrativ-teritoriale - comune, oraşe şi judeţe; în condiţiile legii, unele oraşe pot
fi declarate municipii;
j) zonă metropolitană -
asociaţia de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat
între capitala României sau municipiile de rangul I şi unităţile
administrativ-teritoriale aflate în zona imediată.
-Art. 2. - (1) Administraţia publică în
unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul
principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor
publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale,
legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de
interes deosebit.
(2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin. (1) nu
poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al
României.";
- „Art. 21. - (1) Unităţile
administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate
juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept
fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise
la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare.
Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi
obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care
aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din
raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
(2) In justiţie, unităţile administrativ-teritoriale
sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.
(3) Primarul, respectiv preşedintele consiliului
judeţean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă
durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al
consiliului judeţean, sau un avocat care să reprezinte interesele unităţii
administrativ-teritoriale, precum şi ale autorităţilor administraţiei publice
locale respective, în justiţie.
(4) Unitatea administrativ-teritorială are dreptul
să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza
hotărârii instanţei de judecată, inclusiv în situaţia în care reprezentarea în
justiţie este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al
primarului, respectiv al consiliului judeţean.
(5) Despăgubirile primite de unităţile administrativ-teritoriale
în urma hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată se constituie în
venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească
unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunţate de instanţa
de judecată şi rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege ce
formează obiectul acesteia contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie,
care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003,
Curtea constată că este inadmisibilă, soluţionarea acesteia excedând
competenţei sale materiale. Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie şi art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra
excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă. Prin urmare, un ordin al unui
ministru nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate exercitat
de aceasta, constituţionalitatea unui astfel de act normativ putând fi
verificată doar pe calea contenciosului administrativ.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
Legii nr. 138/1999 şi a prevederilor art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, Curtea constată că este, de asemenea,
inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea observă,
mai întâi, că, atunci când susţine că „legea nu defineşte cu claritate cine
poate beneficia de indemnizaţia de 25% de dispozitiv", autorul excepţiei
face referire la un act normativ abrogat - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi
Internelor, şi la unul inexistent - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
496/2003, raportându-şi critica la întreaga Constituţie a României.
Aşadar, pe de o parte, autorul nu evidenţiază o reală
contradicţie a legilor criticate cu un text sau cu un principiu constituţional,
simpla invocare a art. 16, care consacră egalitatea în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fiind insuficientă pentru ca instanţa de contencios
administrativ să poată examina constituţionalitatea textelor de lege supuse controlului.
Pe de altă parte, Curtea analizează
constituţionalitatea prevederilor legale ce îi sunt deduse spre verificare în
ceea ce priveşte conformitatea lor cu norme şi principii din Constituţie, iar
nu prin confruntarea cu alte acte normative, cu forţă juridică inferioară Legii
fundamentale, care, aşa cum se întâmplă în cazul de faţă, mai sunt şi abrogate
sau inexistente.
In plus, Curtea observă că prevederile de lege
criticate au un conţinut normativ deosebit de vast, fiind vizată o lege, în
totalitatea sa - Legea nr. 138/1999, act normativ care reglementează în mod
complex un întreg domeniu, referitor la salarizarea şi la alte drepturi ale
anumitor categorii de personal, precum şi dispoziţii din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001 care au, de asemenea, un bogat conţinut ideatic,
instituind norme diverse şi detaliate. Or, constituţionalitatea unor astfel de
reglementări nu poate fi contestată prin simpla invocare a prevederilor art. 16
din Legea fundamentală, în absenţa unei motivări a pretinsei contrarietăţi, iar
criticile formulate în cauză sunt inconsistente, astfel că nu se poate extrage
din acestea o reală argumentaţie a neconstituţionalităţii textelor de lege ce
formează obiect al excepţiei. Dacă ar proceda la analizarea lor sub aspectul
concordanţei cu prevederile constituţionale invocate, Curtea s-ar substitui
autorului excepţiei în formularea unor eventuale critici de
neconstituţionalitate, exercitând un nepermis control din oficiu.
De altfel, în lipsa unei motivări, nu se poate considera
că suntem în faţa unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate, sesizarea
instanţei de contencios constituţional neîndeplinind condiţia prevăzută la art.
10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia „Sesizările trebuie
făcute în formă scrisă şi motivate".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi
internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr.
275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea
personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale
Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului
militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi
siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului
civil din aceste instituţii, precum şi ale art. 1, art. 2 şi art. 21 din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Administraţia
Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6 Bucureşti în Dosarul nr.
29.068/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu