DECIZIE Nr.
854 din 9 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 din Codul de procedura civila si
ale art. 1441 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 506 din 22 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 51 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1441 din Codul
civil, excepţie invocată de Ion Surugiu în Dosarul nr. 1858.3/101/2006 al
Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1858.3/101/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 51 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1441 din Codul
civil, excepţie invocată de Ion Surugiu într-o cauză având ca obiect
judecarea apelului într-o cauză privind rezilierea unui contract de închiriere
a unui spaţiu aferent desfăşurării activităţii de comerţ, precum şi o cerere de
intervenţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 51 din Codul de procedură civilă
contravin dreptului constituţional la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece admisibilitatea unei cereri de
intervenţie accesorie în cadrul unei căi de atac duce la tergiversarea
soluţionării cauzei, prin exercitarea tuturor drepturilor procesuale
recunoscute intervenientului, în aceleaşi condiţii ca şi celorlalte părţi din
proces. Se arată că beneficiul oferit de legea procesuală intervenientului nu
este justificat, dat fiind faptul că acesta nu invocă un drept propriu, ci doar
sprijină apărarea uneia din părţi.
In ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor
art. 1441 din Codul civil, se arată că inopozabilitatea faţă de cumpărător a
locaţiunii făcute înainte de înstrăinarea bunului, deoarece locaţiunea nu are
dată certă, împiedică liberul acces al locatarului la o activitate economică, în
condiţiile în care actul de vânzare se referă la un spaţiu aferent desfăşurării
unei activităţi de comerţ.
Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 51
din Codul de procedură civilă şi ale art. 1441 din Codul civil, potrivit
cărora:
- Art. 51 din Codul de procedură civilă: „Cererea
de intervenţie în interesul uneia din părţi se poate face chiar înaintea
instanţei de recurs. "
- Art. 1441 din Codul civil: „Dacă locatorul vinde
lucrul închiriat sau arendat, cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea
făcută înainte de vânzare, întrucât a fost făcută prin un act autentic sau prin
un act privat, dar cu data certă, afară numai când desfiinţarea ei din cauza
vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune.".
In opinia autorului excepţiei, prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cererilor într-un
termen rezonabil, art. 45 - Libertatea economică si art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
De asemenea, se invocă art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia, Curtea constată următoarele:
I. Prevederile art. 51 din Codul de procedură civilă
reprezintă norme procedurale, emise de legiuitor în temeiul competenţei sale,
recunoscute prin art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, posibilitatea
formulării unei cereri de intervenţie accesorie în cadrul unei căi de atac nu
este de natură a contraveni dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, deoarece exercitarea tuturor drepturilor procesuale
recunoscute intervenientului, în aceleaşi condiţii ca şi celorlalte părţi din
proces, nu poate fi interpretată ca o tergiversare a soluţionării cauzei.
Dimpotrivă, acest drept recunoscut intervenientului în proces este o transpunere
pe plan procesual a dreptului constituţional la apărare, ce este garantat în
tot cursul procesului, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 53 din Codul de
procedură civilă, intervenientul dobândeşte calitatea de parte din momentul
admiterii cererii sale.
II. In ceea ce priveşte art. 1441 din Codul civil,
autorul excepţiei, care are calitatea de locatar al unui spaţiu destinat
desfăşurării unei activităţi de comerţ, invocă încălcarea dreptului
constituţional al liberului acces la o activitate economică, deoarece
contractul de locaţiune a încetat, ca efect al vânzării bunului, dat fiind
faptul că persoana care a cumpărat bunul nu este datoare să respecte locaţiunea
ce a fost încheiată anterior vânzării, în situaţia în care aceasta nu este
cuprinsă într-un înscris autentic sau într-un act sub semnătură privată cu dată
certă.
Aceste susţineri nu sunt întemeiate, deoarece
neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru opozabilitatea contractului de
locaţiune faţă de cumpărător nu poate fi invocată ca motiv de
neconstituţionalitate, în acord şi cu principiul general de drept potrivit
căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă în susţinerea intereselor
sale - nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 51 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1441 din Codul
civil, excepţie invocată de Ion Surugiu în Dosarul nr. 1858.3/101/2006 al
Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie