DECIZIE Nr.
853 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 759 din 8 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, excepţie ridicată de Abdulhamid J. Hamid în Dosarul nr.
158/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati
Bassam, în calitate de interpret autorizat de limba arabă solicitat în cauză.
Magistratul-asistent învederează faptul că partea
Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită
respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege
criticat a mai format obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională,
care a constatat constituţionalitatea acestuia, iar în cauza de faţă nu există
motive care să determine pronunţarea unei alte soluţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 158/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti -Secţia a II-a
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul
în România, excepţie ridicată de Abdulhamid J.
Hamid într-o cauză civilă având ca obiect plângerea formulată de acesta
împotriva unei hotărâri prin care Oficiului Naţional pentru Refugiaţi (actualul Oficiu Român pentru Imigrări)
i-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat sau de obţinere a
protecţiei subsidiare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că textul de lege
criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 24, condiţionând
dreptul la apărare de exercitarea personală a drepturilor procedurale, iar prin
restrângerea dreptului la apărare se atinge însăşi existenţa dreptului. In
plus, se arată că prevederea de lege criticată este discriminatorie faţă de
solicitanţii de azil, întrucât „numai solicitanţii de azil sunt obligaţi să
îşi exercite drepturile procedurale personal, fără a putea fi
reprezentaţi". O asemenea măsură, care se aplică exclusiv pe
considerente de cetăţenie şi naţionalitate, nu îşi găseşte niciun fel de
justificare, fiind interzisă de art. 16 din Convenţia privind Statutul
refugiaţilor.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece „dispoziţia legală criticată nu aduce atingere dreptului la apărare al
părţilor, în condiţiile în care art. 24 din Constituţie recunoaşte acestora
dreptul de a fi asistate, iar nu şi pe acela de a fi reprezentate".
Apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 16 din Convenţia de la
Geneva privind Statutul refugiaţilor şi nici cele ale art. 53 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că dispoziţiile
de lege criticate „vizează asigurarea prezenţei părţii la judecată, în acest
fel solicitantul de azil putându-şi exercita toate drepturile procedurale,
inclusiv dreptul la apărare". Prin faptul că textul art. 59 din Legea nr.
122/2006 impune prezenţa părţii la judecată, nu este afectat accesul „liber şi
facil în faţa tribunalelor, în sensul prevederilor art. 16 paragraful 1 din
Convenţia privind Statutul refugiaţilor", „prevederea nefiind nici
discriminatorie în raport cu alte persoane fizice".
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale.
Menţionează că aceste prevederi reprezintă norme de procedură a căror
reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui,
în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit
art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. Invocă şi considerentele Deciziei
Curţii Constituţionale nr. 282/2007, având acelaşi obiect ca în cauza de fată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au
următorul conţinut: „Exercitarea drepturilor
procedurale se face numai personal sau prin
asistenţa unui apărător".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: ale art. 18 alin. (2) care reglementează acordarea şi retragerea
dreptului de azil, ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi
ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi. De asemenea, prin raportare la prevederile constituţionale ale art.
11 alin. (1) şi (2) - Dreptul internaţional şi dreptul intern - şi ale art. 20
alin. (2) - Tratatele internaţionale privind drepturile individuale, autorul
excepţiei invocă şi prevederile art. 16 alin. 1 şi 2, referitoare la „Dreptul
de a sta în justiţie", din Convenţia privind Statutul refugiaţilor -
Geneva 1951, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că prevederile art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 282 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 265 din 19
aprilie 2007, Decizia nr. 506 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, şi Decizia nr. 566 din 7 iunie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 9 august 2007, Curtea a constatat că aceste dispoziţii
de lege sunt constituţionale, pentru argumentele acolo reţinute. Cele statuate
în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză,
neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de
Abdulhamid J. Hamid în Dosarul nr. 158/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu