DECIZIE   Nr. 851 din 9 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. e) si ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 770 din 14 noiembrie 2007

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Ion Tiucă                                - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi  - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 58 alin. (1) lit. e) şi ale art. 59 alin. (1)" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bana-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006 al Judecătoriei Caransebeş.

La apelul nominal răspunde partea Autoritatea Rutieră Română, prin consilier juridic Daniela Cefalan, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu Decizia nr. 191/2007.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Incheierea din 8 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 58 alin. (1) lit. e) şi ale art. 59 alin. (1)" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Bana-N" S.R.L. din Lugoj într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate reglementează răspunderea contravenţională a persoanei juridice angajatoare - în speţă, operator de transport - pentru fapta săvârşită de persoanele fizice angajate - conducătorii auto -, fără o cercetare prealabilă pentru stabilirea vinovăţiei în acest sens, încălcându-se, astfel, principiul specific materiei penale şi contravenţionale potrivit căruia răspunderea contravenţională este personală. Ca atare, excluderea de către legiuitor din sfera subiecţilor răspunderii contravenţionale a persoanelor fizice - conducători auto - care nu sunt operatori de transport în sensul legii, ci simpli salariaţi, contravine principiilor fundamentale ale egalităţii, nediscriminării, dreptului la un proces echitabil şi al garantării proprietăţii private, indiferent de titular.

Judecătoria Caransebeş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Astfel, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 reprezintă o reglementare derogatorie de la dreptul comun în materie - Codul rutier - şi, în mod firesc, se referă în exclusivitate la drepturile şi obligaţiile operatorilor de transport rutier. Totodată, în urma constatărilor din practică, prin Legea nr. 102/2006 a fost introdusă şi răspunderea contravenţională a persoanelor fizice conducători auto pentru anumite fapte, fiind eliminată astfel acea discriminare menţionată de autorul excepţiei. Cât priveşte obligaţia prevăzută de art. 58 alin. (1) lit. e) din ordonanţă, referitoare la documentaţia necesară pentru efectuarea transportului rutier de marfă, aceasta revine, în exclusivitate, operatorului de transport rutier, care, în mod firesc, trebuie să se asigure de îndeplinirea acestei cerinţe legale înainte de plecarea în cursă.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocând jurisprudenţa recentă în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 191/2007, se arată că soluţia normativă reglementată de art. 58 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 se justifică prin raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi angajatul acestuia, conducătorul auto, astfel că aceasta nu poate fi considerată contrară protecţiei constituţionale a dreptului de proprietate, garantat potrivit art. 44 din Legea fundamentală. In plus, menţionează că principiul egalităţii, invocat de autorul excepţiei, nu priveşte egalitatea de tratament juridic între întreprinderile/operatorii de transport şi persoanele fizice, angajaţi ai acestora. Ca atare, nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Textele de lege atacate nu contravin nici art. 21 din Legea fundamentală, referitor la accesul liber la justiţie, iar critica autorului excepţiei faţă de prevederile art. 6 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu are incidenţă în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile „art. 58 lit. e) şi ale art. 59 alin. (1)" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 sunt constituţionale. Textele de lege criticate reflectă dreptul constituţional al legiuitorului de a aprecia cu privire la modalitatea de reglementare a condiţiilor în care anumite fapte să fie sancţionate contravenţional, precum şi la stabilirea sancţiunilor aplicabile, fără să instituie discriminări pe considerente arbitrare. Soluţia legislativă atacată se justifică prin raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi angajatul acestuia, conducătorul auto, sancţiunile prevăzute de art. 59 alin. (1) fiind consecinţa firească a nerespectării obligaţiilor legale specifice activităţii de transport rutier, criticate de autorul excepţiei. Ca atare, nu poate fi reţinută încălcarea art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, iar celelalte dispoziţii din documentele internaţionale invocate nu au incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „art. 58 alin. (1) lit. e) şi ale art. 59 alin. (1)" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, modificate prin art. I pct. 67 şi 68 din Legea nr. 102/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006. In realitate, aşa cum reţine şi instanţa în considerentele încheierii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 58 alin. (1) lit. e) şi ale art. 59 alin. (1) lit. a) din ordonanţa de urgenţă menţionată, texte ce au următorul cuprins:

- Art. 58 alin. (1) lit. e): „Constituie contravenţii următoarele fapte: (...)

e) efectuarea transportului rutier de mărfuri fără existenţa la bordul vehiculului a documentului de transport sau a copiei conforme a licenţei de transport ori a copiei conforme a certificatului de transport în cont propriu, după caz."

- Art. 59 alin. (1) lit. a): „(1) Se sancţionează cu amendă aplicată întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini, după caz:

a) de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), faptele prevăzute la art. 58lit. a), b), e), f), h) şi i)."

In opinia autorului excepţiei, aceste texte legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 consacrat accesului liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular. De asemenea, raportat la art. 20 din Constituţie, cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului, autorul excepţiei invocă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea generală a discriminării, precum şi ale art. 7 (şi nu ale art. 6, cum eronat indică autorul excepţiei) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care consacră dreptul fiecărei persoane la egalitate în faţa legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1)şi (2), art. 24, 44 şi 45 din Legea fundamentală şi cu o motivare ce vizează aceleaşi aspecte criticate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 191 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că, în virtutea raportului de prepuşenie dintre operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, comitentul are posibilitatea şi obligaţia de a impune conducătorului auto respectarea obligaţiilor impuse de reglementările care constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea şi asigurarea desfăşurării transporturilor rutiere, activitate pentru care a fost autorizat. Ca urmare, sancţiunea contravenţională prevăzută de lege apare justificată şi nu poate fi considerată a fi de natură să încalce protecţia constituţională a dreptului de proprietate şi nici libertatea  economică,  fiind  consecinţa  legală  a încălcării dispoziţiilor cuprinse în actul normativ la care se referă critica de neconstituţionalitate.

Cele statuate de Curte prin decizia amintită îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, în lipsa unor elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a instanţei de contencios constituţional.

In plus, în această cauză, autorul excepţiei invocă prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Or, textele de lege criticate reglementează una dintre faptele care constituie contravenţii în materia transportului rutier, respectiv sancţiunea corespunzătoare săvârşirii acestei contravenţii, şi nu conţin prevederi de natură a conduce la încălcarea principiului liberului acces la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil. Aşa fiind, Curtea Constituţională constată că, şi sub acest aspect, critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. e) şi ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bana-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006 al Judecătoriei Caransebeş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi