Decizia Nr.849 din 23.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Raco Impex“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.105/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 22.105/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Raco Impex“ - S.R.L. din Bucureşti, într-un dosar având ca obiect validarea unei popriri.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionalitate, întrucât un creditor - subiect de drept privat, pentru a-şi recupera creanţele pe care le are faţă de debitorii săi, are nevoie ca această creanţă să fie constatată printr-un titlu executoriu, după care solicită încuviinţarea instanţei de executare silită. În schimb, dacă debitorul unei obligaţii fiscale faţă de stat este la rândul său creditor faţă de alţi debitori, subiecte de drept privat, creanţa acestuia se transformă într-o creanţă lichidă şi certă doar pentru că raportul juridic este născut între acest debitor şi stat, care îi conferă acestui creditor - debitor al statului - privilegiul de a trece peste etapele de executare pe care în alte condiţii ar trebui să le urmeze.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată, întrucât este la latitudinea legiuitorului modul în care reglementează posibilitatea statului de recuperare a sumelor datorate de către debitorii săi, mai ales că, în ipoteza încuviinţării menţinerii popririi, ca şi în situaţia validării popririi, consfinţită de art. 460 din Codul de procedură civilă, terţul poprit devine debitor direct al creditorului său, în această ipoteză, al statului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul conţinut: „Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Codului de procedură fiscală reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal. Legiuitorul este competent să reglementeze, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale, condiţiile în care statul îşi poate recupera sumele datorate de la debitorii săi. Statul trebuie să aibă posibilitatea de a recupera rapid sumele de bani datorate, sume de bani care alimentează în mod ritmic şi permanent bugetul public naţional şi care sunt folosite pentru buna funcţionare a autorităţilor şi instituţiilor publice. Faptul că prin această procedură se asigură o anumită celeritate procesului de recuperare a sumelor datorate nu constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, situaţiile învederate de autorul excepţiei în susţinerea criticilor sale fiind diferite, una vizând sfera publică, cealaltă sfera privată a raporturilor juridice.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Raco Impex“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.105/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae