Decizia Nr.842 din 10.12.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 130 din 19 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Emilia Niculescu în Dosarul nr. 12.564/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 355D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a transmis la dosar note scrise prin care solicită, în esenţă, admiterea acesteia, precizând, totodată, că este nedeplasabilă, având un handicap grav.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instituirea unor excepţii de la regula plăţii taxei judiciare de timbre nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece atât obligaţia de plată a acestora, cât şi excepţiile stabilite prin lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură. Nu se poate susţine că accesul liber la justiţie ar fi îngrădit prin instituirea unor asemenea taxe, mai ales că acesta nu presupune gratuitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Sentinţa civilă nr. 9.991 din 22 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 12.564/303/2014, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Emilia Niculescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a acesteia la plata către asociaţia de proprietari a cotelor de întreţinere restante, a fondului de reparaţii şi a penalizărilor aferente.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie, întrucât scutesc doar una dintre părţile procesului de la plata taxei judiciare de timbru. În ce priveşte art. 50 alin. (3) din Legea nr. 230/2007, susţine că nu poate exista un proces echitabil în condiţiile sintagmei „sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari".7. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru nu constituie o discriminare, fiind la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite. Arată, de asemenea, că dreptul de acces liber la justiţie al proprietarului unui apartament din cadrul unei clădiri nu poate fi îngrădit printr-un text ce priveşte scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a asociaţiilor de proprietari. Menţionează, totodată, că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Referitor la sintagma „sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari", apreciază că nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât, pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa instanţei de judecată, niciuna dintre părţi nu este dezavantajată în raport cu cealaltă, fiind respectate exigenţele dreptului la un proces echitabil şi garanţia egalităţii armelor.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Menţionează, în acest sens, că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru reprezintă o facilitate fiscală acordată de legiuitor asociaţiilor de proprietari numai cu privire la acţiunile ce decurg din neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei. Instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru nu este contrară prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece atât obligaţia de plată a acestora, cât şi excepţiile stabilite prin lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, în toate litigiile de aceeaşi natură. În cauză, tratamentul juridic diferit are o justificare obiectivă şi raţională, şi anume necesitatea recuperării de către asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere cu mai multă uşurinţă, ţinând cont de posibilitatea existenţei unui număr mare de datornici, de debitele mari pe care aceştia le au, cât şi consecinţele grave ale neachitării acestora. Aşadar, raţiunea pentru care asociaţiile de proprietari beneficiază de scutirea de la plata taxei de timbru constă în înlesnirea recuperării sumelor de bani ce reprezintă cotele de întreţinere restante, fapt de care depinde însăşi administrarea imobilului. În ce priveşte critica adusă dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 230/2007, arată că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi, debitorul beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 50 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul conţinut:
(2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutită de taxă de timbru.
(3) Sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă. 13. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) care statuează cu privire la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 alin. (1)-(3) care garantează dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în motivarea acesteia, se susţine, mai întâi, că este discriminatorie scutirea asociaţiei de proprietari de la plata taxei judiciare de timbru şi că este îngrădit accesul liber la justiţie al proprietarului care se află în litigiu cu aceasta. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, criticate din perspectiva existenţei unei inegalităţi între asociaţie şi proprietar sub aspectul obligaţiei de a plăti taxa judiciară de timbru în cazul acţiunilor în justiţie, obligaţie care incumbă numai proprietarului, Curtea a observat, prin Decizia nr. 726 din 16 decembrie 2014, mai sus citată, că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru reprezintă o facilitate fiscală acordată de legiuitor asociaţiilor de proprietari numai cu privire la acţiunile ce decurg din neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei. Curtea a apreciat că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu este însă contrară prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece atât obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură. În cauză, tratamentul juridic diferit se impune pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivă şi raţională, şi anume necesitatea recuperării cu mai multă uşurinţă de către asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere, ţinând cont atât de posibilitatea existenţei unui număr mare de datornici, de debitele mari pe care aceştia le pot avea, cât şi de consecinţele grave ale neachitării acestora. Raţiunea pentru care asociaţiile de proprietari beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru constă în înlesnirea recuperării sumelor de bani ce reprezintă cotele de întreţinere restante, fapt de care depinde însăşi administrarea imobilului.15. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 230/2007, Curtea observă că acestea stabilesc că sentinţa pronunţată în favoarea asociaţiei de proprietari pentru sumele datorate de oricare proprietar poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă. Autoarea excepţiei susţine că aceste dispoziţii nesocotesc dreptul la un proces echitabil în condiţiile sintagmei „sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari". Faţă de această critică, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 81 din 18 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 9 aprilie 2014, a constatat că asociaţia de proprietari a fost creată prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, ţinându-se cont, în acelaşi timp, şi de interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc.16. Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 şi art. 32 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008, toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari. De asemenea, potrivit art. 12 B. lit. c) din aceleaşi norme metodologice, proprietarii au obligaţia „să contribuie la constituirea mijloacelor băneşti şi materiale ale asociaţiei de proprietari şi să achite în termenul stabilit cota de contribuţie care le revine în cadrul cheltuielilor asociaţiei de proprietari".17. În situaţia neîndeplinirii obligaţiei de achitare a cotelor de contribuţie către asociaţia de proprietari, aceasta se poate adresa instanţei judecătoreşti pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige debitorul la executarea obligaţiei impuse de lege. Instanţa va aprecia cu privire la temeinicia cererii în urma unui parcurs procesual desfăşurat cu respectarea tuturor garanţiilor ce caracterizează procesul echitabil, în cadrul căruia fiecare parte îşi poate exercita pe deplin dreptul la apărare, instanţa pronunţându-se după ascultarea părţilor, a analizării împrejurărilor de fapt şi de drept şi a aprecierii probelor în condiţii de independenţă şi deplină imparţialitate.18. De principiu, punerea în aplicare a hotărârilor instanţelor se face în mod voluntar, debitorul procedând de bună voie la aducerea la îndeplinire a dispozitivului hotărârii, astfel cum prevede art. 622 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În caz contrar, creditorul are posibilitatea prevăzută de lege de a apela la forţa constrângătoare a statului pe calea executării silite. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 664 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 4 iunie 2010, este de competenţa legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea, în funcţie de specificul fiecărui caz în parte.19. În ce priveşte textul de lege criticat în cauza de faţă, Curtea observă că acesta prevede că sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă. Această reprezintă o transpunere la materia specifică a relaţiilor dintre asociaţiile de proprietari şi membrii acestora a regulii generale stabilite în art. 622 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.20. Un argument în plus în sensul netemeiniciei criticii referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil este dat de împrejurarea că, potrivit art. 712 din Codul de procedură civilă, debitorul are deschisă calea contestaţiei la executare, atât împotriva executării silite propriu-zise, cât şi a încheierilor date de executorul judecătoresc ori împotriva oricărui act de executare. Trebuie menţionat, totodată, că inclusiv în faza executării silite este incident principiul disponibilităţii ce caracterizează întregul proces civil, astfel că, în limitele prevăzute de lege, părţile pot dispune atât de drepturile materiale pe care le valorifică, cât şi de drepturile lor procesuale. Astfel, creditorul poate să iniţieze executarea silită sau, dimpotrivă, să aştepte declanşarea acesteia, în limitele termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. De asemenea, acesta poate solicita suspendarea executării silite sau poate renunţa la ea. Tot astfel, după începerea executării silite, creditorul şi debitorul pot încheia o tranzacţie prin care să ajungă la o înţelegere sau debitorul îşi poate executa de bunăvoie obligaţia care îi revine, punând astfel capăt în mod amiabil procedurii de executare. Toate acestea reprezintă garanţii instituite de legiuitor în vederea protejării deopotrivă a drepturilor creditorilor şi debitorilor, astfel că nu pot fi reţinute criticile formulate de autoarea excepţiei prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituţie.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emilia Niculescu în Dosarul nr. 12.564/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 50 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu