DECIZIE Nr.
842 din 24 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 490 din 16 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în
format vechi 4.060/2006) al Curţii de Apel laşi - Secţia penală şi pentru cauze
cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că doamna
avocat Mariana Ştefan din cadrul Baroului Bucureşti, în calitate de apărător
ales al autorului excepţiei, a depus o cerere prin care solicită acordarea unui
nou termen de judecată, întrucât, din motive medicale, nu se poate prezenta în
faţa Curţii. Depune o scrisoare medicală potrivit căreia a suferit o
intervenţie chirurgicală, iar la data de 29 mai a fost externată cu
recomandarea de a evita traumatismele şi efortul.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii
formulate, deoarece doamna avocat nu este în imposibilitate de a se deplasa, cu
atât mai mult cu cât a fost prezentă zilele trecute la postul de televiziune
OTV.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, şi
ţinând seama de concluziile procurorului, respinge cererea formulată, deoarece
de la data externării, respectiv 29 mai 2010, şi până în prezent doamna avocat
a avut posibilitatea să întreprindă demersurile necesare în vederea obţinerii
acordului prealabil al clientului pentru substituirea sa în acord cu
dispoziţiile art. 221 din Statutul profesiei de avocat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006), Curtea de Apel
laşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 alin. 3 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Doru Colac în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin.
(1)-(3), art. 23 şi 24, precum şi dispoziţiile art. 5 şi 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece se poate
ataca cu recurs doar încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei, nu şi
încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze
cu minori opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. De asemenea, din
perspectiva criticilor formulate, arată că se contestă o omisiune de
reglementare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 303 alin. 3 cu denumirea marginală Suspendarea judecăţii din
Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „Incheierea dată în
primă instanţă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat
cu recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare,
pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul nu
suspendă executarea şi se judecă în termen de 3 zile."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 şi 129 din Constituţie,
legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac
împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de judecată, precum şi
modul de exercitare a acestora. In virtutea acestei competenţe, legiuitorul
stabileşte hotărârile judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de
atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste căi.
In ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotărâri
judecătoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţionează
fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile
judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului
procesual penal român, sentinţele şi deciziile. Stabilind, prin art. 3851
alin. 2 din Codul de procedură penală, că încheierile pot fi atacate cu recurs
numai odată cu sentinţa sau cu decizia atacată, legiuitorul a acţionat în
limitele competenţei sale, prevăzute prin dispoziţiile constituţionale evocate
mai sus. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată
cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea
desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţă
recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât
şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane
„la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a
cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de
atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin care se soluţionează fondul
cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.
Faptul că încheierea prin care se respinge cererea de
suspendare nu este supusă niciunei căi de atac se explică, pe de o parte, prin
necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte,
prin aceea că ea poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a
soluţionat fondul cauzei.
Susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate
conform căreia prin dispoziţiile art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală
se încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la
justiţie, la principiul egalităţii în drepturi, precum şi la dreptul la apărare
este nefondată, deoarece, dimpotrivă, legea asigură accesul persoanelor
interesate la justiţie, prin reglementarea posibilităţii exercitării recursului
împotriva încheierilor pronunţate de instanţă odată cu exercitarea recursului
împotriva sentinţei sau a deciziei atacate. Totodată, dispoziţiile art. 303
alin. 3 din Codul de procedură penală nu opresc părţile interesate de a se
apăra, beneficiind de toate garanţiile procesuale în acest sens, şi se aplică
tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice, principiul egalităţii
neavând semnificaţia unei uniformităţi.
Textul criticat nu contravine nici art. 5 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care se
referă la dreptul la libertate şi la siguranţă, iar nu la exercitarea căilor de
atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, şi nici art. 6 din aceeaşi convenţie,
care, prin consacrarea principiului celerităţii procesului judiciar, permite
adoptarea de către statele părţi la convenţie a unor reglementări, precum cea
prevăzută de art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală, menite să
împiedice prelungirea judecării cauzelor peste limitele unui termen rezonabil.
In sfârşit, Curtea constată că prevederile
constituţionale referitoare la libertatea individuală nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006) al
Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru