DECIZIE Nr. 84
din 10 decembrie 2007
cu privire la interpretarea
si aplicarea dispozitiilor art. 907 si 908 din Codul comercial, raportate la
prevederile art. 591 din Codul de procedura civila, referitor la instituirea
sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ale debitorului in cauzele
comerciale.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 697 din 14 octombrie 2008
Dosar nr. 52/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 907 si
908 din Codul comercial, raportate la prevederile art. 591 din Codul de
procedura civila, referitor la instituirea sechestrului asigurator asupra
bunurilor imobile ale debitorului in cauzele comerciale.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, solicitând admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii prin care să
se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 907 şi 908
din Codul comercial, raportate la prevederile art. 591 şi următoarele din Codul
de procedură civilă, în sensul că sechestrul asigurător în materie comercială
este aplicabil atât asupra bunurilor mobile, cât şi asupra bunurilor imobile
ale debitorului.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul
legii, constată următoarele:
Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, se învederează că în practica judiciară nu există
un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, raportate la prevederile
art. 591 din Codul de procedură civilă, referitor la instituirea sechestrului
asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului în cauzele comerciale.
Astfel, unele instanţe de judecată au considerat că
sechestrul asigurător în materie comercială nu se poate dispune decât asupra
averii mobile a debitorului, potrivit dispoziţiilor art. 907 din Codul
comercial.
In motivarea acestui punct de vedere s-a arătat că
prevederile Codului comercial au un caracter derogatoriu de la normele
stabilite în Codul de procedură civilă, astfel încât în materie comercială
sechestrul asigurător este reglementat doar de dispoziţiile art. 591-594 din
Codul de procedură civilă.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că sechestrul
asigurător poate fi instituit şi asupra bunurilor imobile ale debitorului,
fiind aplicabile în această privinţă dispoziţiile art. 907 din Codul comercial,
raportate la art. 591 din Codul de procedură civilă.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Intr-adevăr, potrivit art. 907 alin. 1 din Codul
comercial, „Partea interesată în o cauză comercială va putea deodată cu
intentarea acţiunii să ceară a se pune sechestru asigurător asupra averii
mobile a debitorului său conform art. 614 şi următoarele din procedura civilă
după deosebirile mai jos enunţate", prevăzându-se prin alineatul următor
că „va putea de asemenea să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse
în titlul său sumele sau efectele datorate debitorului său de către un al
treilea, conformându-se dispoziţiilor art. 456 şi următoarele din Codul de procedură
civilă".
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 908 alin.
1 din Codul comercial, „Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât
numai cu dare de cauţiune, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în
virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător,
protestat de neplată".
In continuare, prin alin. 2 al aceluiaşi articol se
prevede că „Judecătoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de
consiliu, fără prealabila chemare a părţilor", iar în alin. 3 se
precizează că „Sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul
va consemna suma, capital, interese şi cheltuieli, pentru care s-a înfiinţat
acel sechestru".
Aşadar, aceste reglementări au un caracter special,
specific raporturilor juridice de drept comercial, cu privire la
obligativitatea cauţiunii la momentul formulării cererii de sechestru sau
poprire asigurătorie, precum şi în legătură cu ridicarea sechestrului
asigurător.
Or, în ceea ce priveşte celelalte aspecte referitoare
la instituirea sechestrului asigurător în materia litigiilor comerciale partea
interesată nu poate fi scutită de respectarea dispoziţiilor Codului de
procedură civilă referitoare la această măsură asigurătorie, dispoziţii la care
face trimitere norma de reglementare cuprinsă în art. 907 din Codul comercial.
Trebuie observat însă că prevederile art. 614 şi
următoarele din vechiul Cod de procedură civilă, la care se face trimitere prin
art. 907 alin. 1 din Codul comercial, se regăsesc în cuprinsul art. 591-596 din
actuala reglementare.
Or, potrivit reglementării din art. 60 raportat la art.
48 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi completare
se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază care
trebuie să ţină seama de situaţia juridică a normei de trimitere.
Sub acest aspect, dispoziţiile art. 591 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă:
„Creditorul care nu are titlul executoriu, dar a cărui creanţă este constatată
prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru
asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte
că a intentat acţiune".
Această prevedere impune astfel să se considere
implicit modificat şi cuprinsul art. 907 alin. 1 din Codul comercial, care se
referă doar la sechestrul asigurător asupra „averii mobile" a debitorului,
în condiţiile în care, potrivit legislaţiei actuale sechestrul asigurător poate fi dispus atât asupra bunurilor mobile
cât şi a celor imobile.
O atare interpretare este impusă şi de particularitatea
raportului juridic de drept comercial, care se caracterizează prin celeritate,
astfel încât încheierea de modificare sau de stingere a acestuia să se facă cu
maximă operativitate şi în condiţii de bună-credinţă, pentru că raţiunea finală
a unui asemenea raport juridic este îndeplinirea lui întocmai.
Ca urmare, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii
necorespunzătoare a obligaţiilor comerciale ce revin părţilor din convenţiile
încheiate, datorită culpei debitorului sau altor cauze, trebuie să se dea
posibilitatea creditorului să acceadă la garanţii de natură a-i asigura atât
executarea integrală a obligaţiilor asumate de debitor, cât şi protecţia sa
eficientă împotriva riscurilor ce ar putea împiedica
îndestularea sa.
Soluţionarea corespunzătoare a acestei situaţii de
maximă importanţă pentru garantarea eficienţei relaţiilor comerciale impune
examinarea evoluţiei reglementărilor legislative existente în materie.
In această privinţă, Codul comercial, promulgat în anul
1887, a preluat soluţia existentă atunci şi în Codul de procedură civilă, în
care era prevăzută, la art. 614 şi următoarele, posibilitatea instituirii
sechestrului asigurător numai asupra bunurilor mobile ale debitorului.
Abia prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 138/2000 s-a reglementat, în cadrul noului conţinut ce s-a dat
art. 591 din Codul de procedură civilă, posibilitatea instituirii sechestrului
asigurător şi asupra bunurilor imobile ale debitorului, prevăzându-se în alin. 1 al acestui
articol: „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este
constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui
sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă
dovedeşte că a intentat acţiune", putând „fi obligat la plata unei
cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă".
Or, în raport cu această reglementare, art. 907 alin. 1
din Codul comercial, prin care era limitată posibilitatea de a se cere punerea
sechestrului asigurător numai asupra averii mobile a debitorului, ca şi în
conţinutul anterior al art. 591 din Codul de procedură civilă, nu poate fi
considerat că nu a fost modificat implicit, pentru ca dispoziţiile anterioare
identice ale celor două articole să aibă dispoziţii corespunzătoare.
O astfel de interpretare se impune întrucât nu se poate
presupune că legiuitorul ar fi urmărit să rămână mai puţin exigent faţă de
debitorul dintr-o relaţie comercială decât faţă de cel dintr-un raport
contractual de drept comun.
Aplicabilitatea şi în materie comercială a
reglementării novatoare din art. 591 alin. 1 al Codului de procedură civilă
este impusă şi de dispoziţiile art. 721 din Codul de procedură civilă, potrivit
cărora dispoziţiile acestui cod „alcătuiesc procedura de drept comun în materie
civilă şi comercială".
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale
art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 907 din Codul comercial se
interpretează prin trimitere la prevederile art. 591 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă, în sensul
că în materie comercială sechestrul asigurător se poate înfiinţa şi asupra
bunurilor imobile ale debitorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Dispoziţiile art. 907 din Codul comercial se interpretează prin
trimitere la prevederile art. 591 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă, în sensul că:
In materie comercială, sechestrul asigurător se poate
înfiinţa şi asupra bunurilor imobile ale debitorului.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie
2007.
PREŞEDINTELELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei