DECIZIE   Nr. 84 din  4 mai 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, ale art. 10 alin. 2, coroborate cu cele ale art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 108/1996, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 53/1997, precum si ale art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 367 din  8 august 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, ale art. 10 alin. 2, coroborate cu cele ale art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata si modificata prin Legea nr. 108/1996, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 53/1997, precum si ale art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Cost" - S.A. din Targoviste in Dosarul nr. 6.056/1999 al Tribunalului Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca art. 12 din Legea nr. 105/1997, prin care a fost abrogat art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, nu contravine principiului constitutional al separatiei puterilor in stat si nu incalca prevederile constitutionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justitie, deoarece, in temeiul art. 9 din Legea nr. 105/1997, impotriva deciziei Ministerului Finantelor este deschisa calea actiunii in justitie, astfel ca hotararea organului de jurisdictie administrativa este supusa controlului judecatoresc. In ceea ce priveste dispozitiile art. 10 alin. 2, coroborate cu cele ale art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, considera ca acestea sunt constitutionale, intrucat prin ele se instituie cadrul legal pentru executarea creantelor bugetare, in scopul evitarii blocarii recuperarii creantelor statului de la debitorii aflati in culpa, pe perioada judecarii contestatiilor. In final se solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 octombrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 6.056/1999, Tribunalul Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 12 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, referitor la abrogarea art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, a art. 10 alin. 2, coroborat cu art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, precum si a art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de contestatoarea Societatea Comerciala "Cost" - S.A. din Targoviste cu ocazia solutionarii apelului declarat impotriva Sentintei civile nr. 3.594 din 26 martie 1999, pronuntata de Judecatoria Targoviste in Dosarul nr. 1.191/1999, avand ca obiect contestatia la executare formulata impotriva unor titluri executorii emise de Administratia financiara a municipiului Targoviste.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 12 din Legea nr. 105/1997, prin care a fost abrogat art. 3 din Legea nr. 12/1990, republicata, "contravine Constitutiei si principiului instituit prin lege de control judiciar din partea justitiei asupra modului de interpretare si de aplicare a legii privind protejarea impotriva unor activitati comerciale ilicite". De asemenea, acest text de lege incalca "principiul separatiei puterilor in stat, in care puterea judecatoreasca exercita controlul legalitatii actelor administrative emise de Guvern [...]". In continuare se arata ca, deoarece Garda financiara a aplicat retroactiv dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, s-a incalcat principiu neretroactivitatii legii, consfintit in art. 15 alin. (2) din Constitutie si in art. 1 din Codul civil, iar "prin modul de aplicare a masurii confiscarii unei sume de provenienta licita [...]" s-au infrant prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea in drepturi, precum si ale art. 4 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. In ceea ce priveste art. 10 alin. 2, art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 24 care consfinteste dreptul la aparare, deoarece "contestatiile depuse cu privire la stabilirea obligatiilor bugetare efectuate cu ocazia verificarilor nu suspenda obligatiile debitorilor la plata sumelor datorate [...]".
    Tribunalul Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptiile invocate sunt nefondate.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca dispozitiile legale criticate nu contravin principiilor si prevederilor constitutionale invocate, astfel ca exceptia este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1) si ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele dispozitii legale:
    I. Art. 12 din Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor: "Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga: [...]
    - art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991; [...]."
    II. Art. 10 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 108/1996, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 53/1997: "Exercitarea cailor de atac la organele competente, de catre platitori, cu privire la stabilirea obligatiilor bugetare, nu suspenda obligatia acestora de plata. Cu toate acestea, Ministerul Finantelor, la cererea platitorului, poate dispune, tinand seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligatiei de plata, pana la solutionarea primei cai de atac."
    Acest din urma articol este coroborat cu art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, texte care au urmatorul continut:
    Art. 23
    "In cazul in care debitorul nu-si achita obligatiile de plata potrivit dispozitiilor titlului I din prezenta ordonanta, organul de executare ii va transmite o instiintare de plata, prin care i se notifica acestuia suma de plata datorata. In termen de 15 zile debitorul urmeaza sa-si achite obligatiile restante sau sa faca dovada achitarii acestora. Instiintarea de plata este act premergator executarii silite.
    Daca debitorul nu a efectuat plata in termenul prevazut in instiintarea de plata, organul de executare va incepe executarea silita prin comunicarea unei somatii, prin care ii va face cunoscut debitorului ca, in termen de 15 zile, este obligat sa efectueze plata sumelor datorate.
    Somatia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnatura si stampila organului de executare si va fi insotita de o copie certificata de pe titlul executoriu.
    Somatia este obligatorie si se va comunica debitorului, dupa cum urmeaza:
    - prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, dupa caz, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire;
    - prin functionarii organelor de executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila privind comunicarea citatiilor si a altor acte de procedura, care se aplica in mod corespunzator, sau prin publicare in cotidiene de larga circulatie.
    Dovada comunicarii somatiei potrivit alin. 4 se va inscrie, de indata, in evidentele organului de executare si va fi pastrata la dosarul de executare.";
    Art. 25
    "Executarea silita a creantelor bugetare poate fi pornita numai in temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt inscris caruia legea ii recunoaste caracterul de titlu executoriu.
    Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetara este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent, ori in alt mod prevazut de lege.
    Pentru obligatiile bugetare reprezentand impozite, taxe, contributii, amenzi, majorari de intarziere si alte sume datorate si neachitate la termenul legal de plata, titlul executoriu il constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.
    In cazul in care suma neachitata la scadenta din obligatia bugetara a fost stabilita de organele competente ale Ministerului Finantelor, organul de executare va intocmi, pentru fiecare creanta, cate un act distinct, denumit titlu executoriu, care va contine: antetul organului emitent; numele si prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data intocmirii titlului, stampila si semnatura organului de executare.
    Pentru debitorii obligati in mod solidar la plata creantelor bugetare se va intocmi un singur titlu executoriu."
    III. Art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995: "3. In cazul operatiunilor de incasare la vedere, repatrierea valutei rezultate in urma producerii actului de comert international se va face in maximum 5 zile de la data incasarii, dar nu mai tarziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii marfii prin frontiera romana sau, dupa caz, a executarii lucrarilor si prestarii serviciilor in strainatate, in functie de zona geografica a partenerului extern.
    Pentru operatiunile cu incasare la termen intre 90 si 360 de zile, cat si pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comertului a eliberat licente in limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a Romaniei, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei platii, stabilite conform clauzelor contractuale.
    In cazul platilor in avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul platit, se aplica aceeasi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.
    Ministerul Comertului, in raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, in vederea aprobarii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrarii, precum si lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrarii, produsele necuprinse in cele doua categorii de grupe de produse putand fi exportate cu plata la termene intre 90 si 360 de zile calendaristice. [...]
    7. In cazul constatarii nerespectarii termenelor mentionate la pct. 3, 5 si 6, precum si a celor mentionate in autorizatia Bancii Nationale a Romaniei, eliberata conform pct. 4, privind repatrierea incasarilor in valuta, se vor aplica urmatoarele amenzi contraventionale reprezentand:
    - 10%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
    - 15%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri intre 30 si 60 de zile calendaristice;
    - 20%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristica care depaseste primele 60 de zile de intarziere.
    In toate situatiile se mentine obligatia repatrierii sumelor in valuta in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii contraventiei.
    In cazul depasirii termenului de la alineatul precedent, penalitatile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreaza cu 50% ."
    Examinand prevederile legale enumerate mai sus, sub raportul constitutionalitatii lor, Curtea retine urmatoarele:
    I. Autorul exceptiei sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 12 din Legea nr. 105/1997 contravin Constitutiei prin faptul ca abrogarea art. 3 din Legea nr. 12/1990 ar conduce la inlaturarea controlului judiciar asupra actelor emise de organele financiare si ca, pe de alta parte, ar fi incalcat principiul separatiei puterilor in stat. Este invocata, deopotriva, nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, relative la aplicarea retroactiva a unei dispozitii legale, in speta a Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, alaturi de alte reglementari ce ar fi fost, de asemenea, incalcate prin abrogarea respectiva (printre care art. 1 din Codul civil si art. 4 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca). Prevederile art. 3, a carui abrogare a fost dispusa prin Legea nr. 105/1997, reglementau cazul in care agentul constatator, apreciind ca neindestulatoare sanctiunea amenzii, trebuia sa trimita judecatoriei in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia procesul-verbal de constatare a acesteia, pentru ca instanta de judecata sa se pronunte asupra legalitatii si temeiniciei procesului-verbal si, dupa caz, sa aplice sanctiunea si sa ia masura confiscarii ori sa anuleze procesul-verbal. Autorul exceptiei sustine ca, abrogandu-se aceste prevederi legale, a fost suprimata posibilitatea pentru instantele de judecata de a se pronunta asupra legalitatii actelor de control intocmite de organele financiare. "Legiuitorul - arata autorul exceptiei - a prevazut controlul judecatoresc asupra legalitatii proceselor-verbale de control si a celor de constatare a contraventiilor [...] in scopul de a inlatura orice masura abuziva din partea organelor executive", astfel ca, prin eliminarea din continutul Legii nr. 12/1990 a art. 3, "[...] s-a adus o incalcare esentiala a legii aflate in concordanta cu dispozitiile Constitutiei si s-a inlaturat controlul din partea instantelor de judecata cu privire la legalitatea confiscarii".
    Fata de aceste sustineri Curtea constata ca, desi prevederile art. 3 din Legea nr. 12/1990, lege preconstitutionala, stabileau o anumita procedura jurisdictionala relativa la judecarea legalitatii si temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, totusi abrogarea acestui text prin art. 12 din Legea nr. 105/1997 nu poate duce la concluzia ca noua procedura instituita ar avea caracter neconstitutional ca urmare a incalcarii principiului separatiei puterilor in stat sau a "principiului, instituit prin lege, de control judiciar din partea justitiei" asupra actelor administrative, intre care si cele intocmite de organele de control financiar in legatura cu protejarea impotriva unor activitati comerciale ilicite. In realitate, noua procedura, instituita prin Legea nr. 105/1997 in locul celei anterioare, nu exclude controlul judecatoresc, ci ii confera doar un alt cadru legislativ care nu este in contradictie nici cu principiul separatiei puterilor in stat si nici cu dreptul instantelor judecatoresti de a cerceta legalitatea actelor administrative, astfel cum este el consfintit in art. 48 din Constitutie. Aceasta noua reglementare legislativa privitoare la solutionarea contestatiilor ce au ca obiect actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor instituie o procedura speciala cu caracter administrativ-jurisdictional stabilind modalitati specifice de contestare in cadrul unui sistem de cai de atac succesive, ultima dintre acestea fiind la Ministerul Finantelor.
    In final insa, potrivit art. 9 din aceasta lege, cel interesat poate solicita anularea deciziei emise chiar de minister, prin actiune introdusa la o instanta judecatoreasca, si anume cea prevazuta de legea speciala de instituire a impozitului sau taxei contestate ori, in cazul in care aceasta lege nu precizeaza instanta competenta, la curtea de apel in a carei raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul. Mai mult decat atat, conform art. 9 alin. 3 din aceeasi lege, impotriva sentintei judecatoriei sau, dupa caz, a curtii de apel se poate face recurs la tribunal sau, dupa caz, la Curtea Suprema de Justitie, asigurandu-se astfel si dreptul la o cale de atac, in deplin acord cu prevederile art. 128 din Constitutie, potrivit carora "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Asadar, in considerarea celor de mai sus, noua reglementare instituita prin Legea nr. 105/1997 nu numai ca nu incalca principiul separatiei puterilor in stat sau accesul liber la justitie ori dispozitiile art. 48 din Constitutie, dar ea asigura - este drept, dupa parcurgerea mai multor etape ale unei proceduri administrativ-jurisdictionale "in trepte" - chiar dreptul la exercitiul unei cai de atac la instanta judecatoreasca superioara celei care s-a pronuntat asupra contestatiei formulate de partea interesata.
    In legatura cu pretinsa incalcare, prin prevederile Legii nr. 105/1997, a unor dispozitii legale in vigoare, Curtea retine ca aceste critici nu sunt de domeniul contenciosului constitutional, fiind, sub acest aspect, lipsite de temei.
    Aceeasi concluzie este valabila si in privinta criticii conform careia Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ar fi fost aplicata retroactiv, Curtea neavand intre atributiile sale cenzurarea modului de aducere la indeplinire a ordonantelor Guvernului, ci numai constitutionalitatea lor.
    II. In ceea ce priveste a doua critica de neconstitutionalitate, referitoare la art. 10 alin. 2, coroborat cu art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, Curtea nu poate retine nici un aspect de neconstitutionalitate desprins din raportarea acestora la prevederile constitutionale ale art. 21, privind accesul liber la justitie, si ale art. 24, care consacra dreptul la aparare, numai prin faptul ca aceste dispozitii nu suspenda obligatiile debitorilor la plata sumelor datorate ca urmare a contestarii acestor acte de catre debitor.
    Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 instituie cadrul legislativ necesar in vederea executarii creantelor bugetare, inclusiv caile de atac aflate la dispozitia debitorilor, cu delimitarea competentelor ce revin in acest sens instantelor judecatoresti, potrivit art. 77 si urmatoarele din cuprinsul ei. Faptul ca doar instanta de judecata este in masura sa suspende, potrivit art. 78, executarea silita nu conduce in mod obligatoriu la concluzia ca introducerea la organele administrativ-jurisdictionale a contestatiei ar trebui sa atraga dupa sine, imediat, suspendarea executarii obligatiei, dispozitiile criticate avandu-si ratiunea in evitarea blocarii recuperarii creantelor statului fata de debitorii aflati in culpa, pe toata perioada judecarii contestatiilor.
    Dreptul de acces la justitie, precum si dreptul la aparare nu sunt incalcate, intrucat debitorul se poate adresa justitiei, conform art. 78 din ordonanta, si, implicit, se bucura de dreptul de a-si formula apararile ce crede de cuviinta in fata instantei, in vederea anularii debitului pe care pretinde ca in mod ilegal organul financiar de control l-a instituit in sarcina sa.
    Pe de alta parte, suspendarea executarii unei creante, indiferent in ce faza a contestarii acesteia s-ar afla, nu constituie un drept, fiind, in fapt, o masura de exceptie, asupra instituirii careia legiuitorul este suveran sa aprecieze, tinand seama, evident, si de interesele existente in cauza; or, in speta, aceste interese sunt incontestabil legate de indeplinirea obligatiilor ce revin statului, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, in conformitate cu care acesta trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea financiara.
    III. In sfarsit, examinand dispozitiile art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, relative la repatrierea valutei, Curtea constata ca solutionarea cauzei aflate in fata instantei judecatoresti nu depinde de prevederile legale criticate, cauza avand ca obiect contestatia asupra executarii unor titluri executorii. Deoarece, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei", exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii este inadmisibila, in temeiul alin. (6) al aceluiasi articol.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor si ale art. 10 alin. 2, coroborate cu cele ale art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 108/1996, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 53/1997, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Cost" - S.A. din Targoviste in Dosarul nr. 6.056/1999 al Tribunalului Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 mai 2000.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman