DECIZIE Nr.
837 din 16 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 4 teza a doua din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 46 din 22 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Remus Toma în Dosarul nr. 5.862/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei,
personal, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Având cuvântul, Remus Toma solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate, prezentând, pe larg, motivele
formulate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât
textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 29 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 5.862/1/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 4 teza a doua din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Remus Toma
în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine,
în esenţă, că textul de lege criticat „diminuează deplina exercitare a
drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege", fiind contrar
art. 1 alin. (3) din Constituţie „[...] în situaţia concretă a cauzei din
dosarul penal nr. 5.862/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Secţia
penală [...]". Se arată că textul de lege favorizează abuzurile în
justiţie, întrucât prin neprezentarea părţilor la care acesta se referă nu se
creează posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu, ceea ce, în opinia
autorului excepţiei, este în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 din Legea
fundamentală. Se susţine, totodată, că în cauză au fost pronunţate soluţii la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în condiţiile în care
făptuitorii nu au fost audiaţi, nu au scris declaraţii, eliminându-se
administrarea de probe, şi că, în absenţa dosarului de urmărire penală şi a
intimaţilor la şase termene ale procesului de la Curtea de Apel Alba Iulia, nu
a existat posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu şi nu a fost respectat
dreptul la un proces echitabil, „dreptul la apărare fiind, dacă nu eliminat,
cel puţin diminuat."
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că prevederile legale criticate „asigură, alături de celelalte
prevederi procedurale, garanţiile procesuale verificării soluţiilor de
netrimitere şi actelor procedurale date de procuror, iar acest control este
tocmai de esenţa liberului acces la justiţie, prin sistemul instanţelor
judecătoreşti."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit cărora
„Neprezentarea
acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei."
Persoanele la care face referire textul de lege
criticat sunt cele prevăzute de teza întâi a art. 2781 alin. 4 din Codul de procedură
penală, respectiv: „persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi
penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum
şi persoana care a făcut plângerea [...]".
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept,
democratic şi social, în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 21
privind accesul liber la justiţie, în art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare şi în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Curtea reţine că textul de lege criticat este menit să
înlăture eventualele abuzuri în justiţie, în sensul tergiversării soluţionării
cauzelor, dând expresie dreptului la un proces echitabil şi principiilor
înfăptuirii justiţiei în statul român de drept. Astfel, judecata cauzei în lipsa
părţii care a fost citată în condiţiile legii este o soluţie care decurge în
mod firesc din natura procesului judiciar menit să pună capăt conflictului
juridic dedus judecăţii şi să restabilească ordinea de drept, fără întârzieri
datorate dezinteresului sau relei-credinţe a părţilor în litigiu. In acest
sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat în Decizia nr. 311 din 14 iunie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, a cărei soluţie
de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278
alin. 4 din Codul de procedură penală, precum şi considerentele care au
fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcă
principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât nu creează privilegii
sau discriminări pe criterii arbitrare şi nu aduc nicio atingere dreptului la
apărare al părţilor care îşi pot angaja apărător, pot propune probe şi, în
general, se pot prevala, fără nicio îngrădire, de toate garanţiile procesuale
prevăzute de lege.
Mai mult, ca o garanţie
suplimentară a exercitării drepturilor mai sus arătate, legiuitorul a prevăzut,
în alin. 4 ultima teză a art. 2781 din Codul de procedură penală, posibilitatea judecătorului de a
lua măsuri pentru prezentarea persoanei lipsă, atunci când consideră că este
absolut necesară prezenţa acesteia.
De altfel, autorul excepţiei este nemulţumit de modul în
care s-a desfăşurat cercetarea penală, precum şi judecata, în cauza în care are
calitatea de petent. Astfel, acesta susţine că nu a avut posibilitatea unor
dezbateri în contradictoriu şi nu i s-a asigurat dreptul la un proces
echitabil, fiind astfel încălcate şi principiile înfăptuirii justiţiei, precum
şi cele ale statului de drept. Asemenea critici nu intră în competenţa de
soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată", fiind de competenţa instanţelor
judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Remus Toma în Dosarul nr. 5.862/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie
2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta