DECIZIE Nr.
835 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 736 din 31 octombrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Cosmin Bogdan Popa în Dosarul nr. 1.350/203/2006 al Tribunalului Alba - Secţia
comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea nr. 179/R/CAdin 3 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.350/203/2006, Tribunalul Alba - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c)din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Cosmin Bogdan Popa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 190 alin.
(1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstituţionale în
raport cu prevederile art. 190 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, contravenind
art. 44 alin. (8) din Constituţie, deoarece „organul de control a procedat
abuziv [...], în sensul că înainte de orice apărare, fără să facă vreo dovadă a
celor afirmate în procesul-verbal, încălcând prezumţia de nevinovăţie, fără
vreo hotărâre a instanţei, a dispus confiscarea şi a stabilit o amendă de
30.000 lei, cu mult înainte de a fi stabilită vinovăţia, aducându-i o gravă
atingere patrimoniului personal. Pe de altă parte, dispoziţiile de lege
criticate sunt neclare, contradictorii şi în forma actuală au un pronunţat
caracter ambiguu cu privire la persoanele fizice".
Tribunalul Alba - Secţia comercială şi contencios
administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, astfel
cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, devenit art. 220 alin. (1) lit. c),
urmare a republicării ordonanţei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Aşa fiind,
Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor prevederi
legale, care au următorul cuprins: „Constituie contravenţii următoarele
fapte:[...]
c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau
comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,
potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător ori cu marcaje false".
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (8) potrivit cărora „Averea dobândită
licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat cu privire la un
regim sancţionator similar, prin raportare la prevederile art. 44 din Constituţie, reţinând, în esenţă,
următoarele: garantarea dreptului de proprietate, precum şi desfăşurarea liberă
a unei activităţi comerciale implică respectarea de către toţi comercianţii a
obligaţiilor ce le revin în această calitate; textele constituţionale ale art.
44 alin. (1) teza finală şi ale alin. (9), care cuprind prevederi referitoare
la protecţia proprietăţii private şi limitele acestui drept, demonstrează că
însăşi Constituţia exclude protecţia bunurilor folosite la săvârşirea unor
fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte; în concordanţă cu dispoziţiile
din Constituţie, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri
restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din
săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44
alin. (8) teza întâi din Constituţie, „Averea dobândită licit nu poate îi
confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi
confiscată averea dobândită în mod ilicit şi deci, este posibilă instituirea
unor sancţiuni pentru ipoteza în care deţinerea sau comercializarea unor
produse de către agenţii economici contravin legii. In acest sens este, de
exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 105 din 11 martie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din
8 aprilie 2003.
Or, în cauză, art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, invocat în motivarea
excepţiei, sancţionează şi cu confiscarea produselor săvârşirea unei
contravenţii (privind deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau
comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,
potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător ori cu marcaje false), astfel că jurisprudenţa de principiu în
această materie îşi menţine valabilitatea.
In ceea ce priveşte stabilirea caracterului licit sau
ilicit al faptei, precum şi vinovăţia persoanei în cauză, Curtea constată că
acestea reprezintă probleme de aplicare a legii care excedează controlului
instanţei de contencios constituţional.
Referitor la susţinerea privind caracterul ambiguu şi
neclar al reglementării, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat
că, în cazul în care autorul excepţiei critică modul de redactare a unui text
de lege, ceea ce ar presupune modificarea sau completarea acestuia, Curtea nu
poate da o altă formulare textului respectiv, întrucât ar excede competenţei
sale.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Cosmin Bogdan Popa în
Dosarul nr. 1.350/203/2006 al Tribunalului Alba - Secţia comercială şi
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu