DECIZIE Nr.
830 din 22 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 485 din 15 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ionel
Nica, Gabriel-Marian Bratu, Constantin-Mădălin Meraru şi Mihai Stancu în
dosarele nr. 1.468/109/2009, nr. 1.279/46/2009, nr. 1.451/109/2009 şi nr.
2.694/109/2009 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8.197D/2009, nr. 8.241D/2009,
nr. 8.460D/2009 şi nr. 8.485D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din
oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 8.241 D/2009, nr. 8.460D/2009 şi nr. 8.485D/2009 la
Dosarul nr. 8.197D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 28 octombrie 2009 şi 11, 18 şi 27
noiembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.468/109/2009, nr. 1.279/46/2009,
nr. 1.451/109/2009 şi nr. 2.694/109/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103
alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Ionel Nica,
Gabriel-Marian Bratu, Constantin-Mădălin Meraru şi Mihai Stancu cu ocazia
soluţionării recursurilor împotriva unor sentinţe civile prin care Tribunalul
Argeş - Secţia civilă a dispus suspendarea executării, respectiv anularea unor
ordine emise de Instituţia Prefectului Judeţului Argeş cu privire la
suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 103 alin. (8) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 aduc atingere principiului
separaţiei şi echilibrului puterilor, accesului liber la justiţie, dreptului la
un proces echitabil, prezumţiei de nevinovăţie, legalităţii pedepsei, dreptului
la liberă circulaţie, vieţii intime, familiale şi private, dreptului la muncă
şi protecţiei sociale a muncii, precum şi condiţiilor şi limitelor restrângerii
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât oferă posibilitatea
autorităţii emitente a permisului de conducere de a dispune suspendarea
exercitării dreptului de a conduce autovehicule fără a produce dovezi din care
să reiasă săvârşirea unei infracţiuni sau contravenţii. Arată că este
instituită prin ordonanţă de urgenţă, şi nu prin lege, o restrângere a
drepturilor cetăţeneşti menţionate, în special a dreptului la liberă
circulaţie, restrângere care nu este justificată de stabilirea cu caracter
definitiv şi irevocabil a unei vinovăţii.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 sunt constituţionale, deoarece nu contravin prevederilor din
Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Prevederile
de lege criticate au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
9/2009 pentru completarea art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009, şi au următorul
cuprins: „(8) In situaţia în care autoritatea emitentă a permisului de
conducere a sesizat instanţa de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea
emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea
exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la
rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. In acest caz,
titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia
domiciliază, are reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen de 5
zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului
puterilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie, ale art. 25 privind libera circulaţie, ale art. 26 referitoare la
viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 41 privind dreptul la muncă şi
protecţia socială a muncii şi ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele
restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale
art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile
omului raportate la prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 referitoare la dreptul
la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 7 privind
legalitatea pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate
prin raportare la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, invocate şi în
prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 329 din
23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334
din 20 mai 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate, pentru motivele acolo
arătate.
Totodată, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia
restrângerea dreptului la liberă circulaţie a intervenit prin ordonanţă de
urgenţă, şi nu prin lege, Curtea a statuat în mod constant că interdicţia de a
emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele
adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de
urgenţă (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele Deciziei nr. 329/2009 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru aceleaşi motive, prevederile art. 103 alin. (8)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu aduc nicio atingere nici
dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 21, art. 23 alin. (11), art. 25, art. 26
şi ale art. 41 şi nici celor ale art. 20 raportate la prevederile art. 6
paragrafele 1 şi 2 şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ionel
Nica, Gabriel-Marian Bratu, Constantin-Mădălin Meraru şi Mihai Stancu în
dosarele nr. 1.468/109/2009, nr. 1.279/46/2009, nr. 1.451/109/2009 şi nr.
2.694/109/2009 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică