DECIZIE   Nr. 83 din 27 ianuarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 si art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 148 din 1 martie 2011

Ion Predescu                              - presedinte

Aspazia Cojocaru                       -judecator

Acsinte Gaspar                          -judecator

Mircea Stefan Minea                  -judecator

Iulia Antoanella Motoc                -judecator

Puskas Valentin Zoltan               -judecator

Tudorel Toader                           -judecator

Afrodita Laura Tutunaru             - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 si art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Cristian Florin Hodis în Dosarul nr. 4.214/337/2009 al Judecatoriei Zalau.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 10 martie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 4.214/337/2009,  Judecatoria Zalau  a sesizat  Curtea  Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 209 alin. 41 si art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Cristian Florin Hodis în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile legale mentionate încalca dispozitiile constitutionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la Dreptul la aparare si art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, precum si dispozitiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece prin posibilitatea procurorului ierarhic superior de a prelua cauze date de lege în competenta procurorului ierarhic inferior este afectat dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, dispozitiile art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala care permit procurorului posibilitatea de a restitui cauza organului care a efectuat urmarirea penala în vederea completarii sau refacerii urmaririi penale afecteaza dreptul la aparare si la un proces echitabil, prin aceea ca printre garantiile menite sa asigure respectarea acestor drepturi se numara si impartialitatea organelor chemate sa înfaptuiasca actul de justitie. Nu este just si echitabil ca, în cazul în care restituirea cauzei în vederea completarii a fost dispusa de catre procuror, si nu de catre instanta, persoana care a efectuat anterior acte de cercetare penala sa nu devina ulterior restituirii incompatibila functional în a mai efectua cercetari penale în acelasi dosar.

Judecatoria Zalau opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 din Codul de procedura penala este inadmisibila, deoarece prin Decizia nr. 1.058/2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, Curtea Constitutionala a declarat aceste prevederi neconstitutionale. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare.

Cât priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, Avocatul Poporului considera ca aceasta este neîntemeiata, deoarece nu înlatura posibilitatea partilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite de lege în conditiile în care cauza a fost restituita aceluiasi organ care a efectuat urmarirea penala în vederea completarii sau refacerii acesteia. Mai mult, aceasta masura este prevazuta ca alternativa la cea a trimiterii cauzei la alt organ de urmarire penala. In plus, dispozitiile legale invocate sunt norme de procedura prin care legiuitorul reglementeaza posibilitatea remedierii unor nereguli ale urmaririi penale, dispunând completarea sau refacerea acesteia, si constituie tocmai o modalitate de asigurare a unui proces echitabil.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 265 alin. 1 teza a doua cu denumirea marginala Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmarire si art. 209 alin. 41 cu denumirea marginala Competenta procurorului în faza urmaririi din Codul de procedura penala, care, dupa pronuntarea Deciziei de admitere nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, au urmatorul continut:

-Art. 265 alin. 1 teza a doua: „Când procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa, sau ca nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala, sau potrivit dispozitiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmarire, în vederea completarii sau refacerii urmaririi penale.";

-Art. 209 alin. 41: „Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia conducatorului parchetului ierarhic superior [...]."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt încalcate prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la Dreptul la aparare si art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, precum si dispozitiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 209 alin. 41 din Codul de procedura penala dispun cu privire la posibilitatea procurorului ierarhic superior de a prelua cauze de competenta procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare.

Prin urmare, textul legal criticat nu numai ca nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, dar le si garanteaza. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constitutia României, „Procurorii îsi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic [...]".

Ca o garantie a respectarii de catre procurori a principiilor impartialitatii si legalitatii în activitatea lor, Constitutia a consacrat si principiul unitatii de actiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic.

Asa fiind, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constitutie, controlul ierarhic în activitatea procurorilor presupune eo ipso posibilitatea efectuarii actelor si lucrarilor de catre însusi procurorul ierarhic superior, care controleaza activitatea procurorilor din subordinea sa. Acest lucru nu se face însa dupa bunul plac al procurorului ierarhic superior, ci ca urmare a dispozitiei conducatorului acestuia. In aceste conditii nu poate fi admisa teza înfrângerii principiului liberului acces la justitie ori al dreptului la aparare, deoarece un eventual arbitrar ori nerespectarea legii pot fi cenzurate de instanta de judecata cu prilejul contestarii unei solutii de netrimitere în judecata, urmând procedura prevazuta de art. 2781 din Codul de procedura penala, ori cu prilejul solutionarii cauzei în urma emiterii actului de inculpare. De altfel, Constitutia nu consacra dreptul unei persoane de a fi cercetata de un anumit procuror ori organ de urmarire penala, ci dreptul de a fi cercetata în conditiile legii. Ca urmare, dispozitia legala ce formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu contravine niciunei alte norme consacrate prin Legea fundamentala, ci constituie o regula de procedura, pe care legiuitorul are libertatea sa o adopte, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie. Prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotriva, îl dezvolta prin aceea ca au menirea de a garanta solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin eficientizarea activitatii de urmarire penala.

Cât priveste dispozitiile art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, Curtea constata ca acestea dispun cu privire la posibilitatea procurorului de a restitui cauza organului care a efectuat urmarirea penala sau de a trimite cauza la alt organ în vederea completarii ori refacerii urmaririi penale. O asemenea posibilitate nu este menita sa afecteze dreptul la un proces echitabil ori dreptul la aparare, întrucât, spre deosebire de situatia incompatibilitatii organului de urmarire penala existenta în cazul în care refacerea s-a dispus de catre instanta de judecata, textul contestat vizeaza un caz de restituire în vederea completarii urmaririi penale sau a respectarii dispozitiilor legale care garanteaza aflarea adevarului, situatie în care, asa cum rezulta din economia sa, urmarirea penala nu a fost finalizata. O atare masura dispusa de catre procuror anterior terminarii urmaririi penale constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitarii atributiilor de urmarire penala cu stricta respectare a legalitatii, în vederea administrarii în continuare a probelor apreciate ca fiind necesare pentru clarificarea aspectelor nelamurite.

Asa fiind si tinând seama de rolul procurorului de aparator al ordinii de drept si al drepturilor si libertatilor cetatenilor, care conduce si supravegheaza, cu respectarea principiului legalitatii si al impartialitatii, activitatea de cercetare penala, este evident ca prin posibilitatea conferita de textul legal criticat se da expresie dreptului la un proces echitabil si dreptului la aparare drept componente ale acestui rol. In plus, partile interesate nu sunt obstructionate în niciun fel în a-si exercita dreptul la aparare în conditiile prevazute de lege si în a sesiza procurorului care supravegheaza cercetarea penala orice neregularitati menite a le prejudicia drepturile procesuale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 si art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Cristian Florin Hodis în Dosarul nr. 4.214/337/2009 al Judecatoriei Zalau.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 27 ianuarie 2011.

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru