DECIZIE Nr. 83 din 8 martie 2001
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3
si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, ale art. 284^1, ale art. 48 lit. d), ale art.
52 alin. 2 si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) si alin. 2 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 240 din 11 mai 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, ale art.
284^1, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2 si ale art. 192 alin. 1 pct. 2
lit. c) si alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anton
Sommert in Dosarul nr. 2.089/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 1 martie 2001 in prezenta
autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public si au fost consemnate
in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 8 martie 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 2.089/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3 si 6, ale
art. 183 alin. 1 si 2, ale art. 284^1, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2
si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) si alin. 2 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Anton Sommert.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile criticate din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor
art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) si (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin.
(1) si (2), art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si
(2), art. 22 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 48
alin. (3), art. 50 alin. (2), art. 123 alin. (1) si (2), art. 125 alin. (1),
art. 130 alin. (1) si ale art. 131 alin. (1) din Constitutie.
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, exprimandu-si opinia in
conformitate cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,
republicata, apreciaza ca exceptia ridicata este admisibila, intrucat textele
de lege criticate "sunt norme procedurale de care depinde solutionarea
cauzei, acestea nefacand pana in prezent obiectul vreunui control de
constitutionalitate". In continuare instanta arata ca singurele norme
constitutionale pertinente in cauza sunt cele prevazute la art. 21 si 24, dar
nici unul dintre textele de lege criticate nu contravine acestor norme,
exceptia ridicata nefiind intemeiata.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia ridicata nu este
intemeiata, intrucat textele procedurale penale criticate nu contravin nici
unei dispozitii si nici unui principiu dintre cele prevazute in Constitutie.
Astfel, acestea: a) nu afecteaza atributele statului roman ca stat de drept; b)
nu incalca nici o conventie sau tratat international; c) nu impiedica cetatenii
sa beneficieze de drepturile si libertatile conferite de Constitutie si de alte
legi; d) nu incalca principiul egalitatii in drepturi si al nediscriminarii,
fiind deopotriva aplicabile tuturor cetatenilor aflati in aceeasi situatie; e)
nu ingradesc exercitiul drepturilor cetatenilor straini; f) nu ingradesc
accesul liber la justitie; g) nu aduc atingere dreptului la viata si la
integritate fizica si psihica al persoanei; h) nu ingradesc exercitiul
dreptului la aparare; i) nu ating respectarea si ocrotirea de catre
autoritatile publice a vietii intime, familiale si private; j) nu au nici o
legatura cu raspunderea statului pentru erorile judiciare; k) nu vizeaza
fidelitatea fata de tara; l) nu au nici o legatura cu infaptuirea justitiei in
numele legii si nici cu independenta judecatorilor; m) nu determina infaptuirea
justitiei prin alte organisme; n) nu vizeaza rolul si atributiile Ministerului
Public. In concluzie, se retine ca toate dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia cu care a fost
sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele
dispozitii din Codul de procedura penala:
Art. 291 alin. 2, 3 si 6
"Neprezentarea partilor citate nu impiedica judecarea cauzei. Cand
instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate
lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecata.
Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele
ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. [...]
Cand judecata ramane in continuare, partile si celelalte persoane care
participa la proces nu se mai citeaza.";
Art. 183
"O persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a
instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere, intocmit potrivit
dispozitiilor art. 176, daca fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar
ascultarea ori prezenta ei este necesara.
Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi
fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta constata
motivat ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura.";
Art. 284^1
"In cazul infractiunilor aratate in art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa
nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive in fata primei
instante este considerata drept retragere a plangerii prealabile.";
Art. 48
"Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza
respectiva: [...]
d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma,
el, sotul sau vreo ruda apropiata.";
Art. 52 alin. 2
"Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face
de indata, ascultandu-se procurorul cand este prezent in instanta, iar daca se
gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei
recuzare se cere.";
Art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c)
"In caz de achitare sau de incetare a procesului penal in fata
instantei de judecata, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate
dupa cum urmeaza: [...]
2. In caz de incetare a procesului penal, de catre: [...]
c) partea vatamata, in caz de retragere a plangerii.";
Art. 192 alin. 2
"In cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii
oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana
careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea."
Normele constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate
sunt urmatoarele:
Art. 1 alin. (3)
"Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea
omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme si sunt garantate.";
Art. 11
"(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
Art. 15 alin. (1)
"Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin
Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
Art. 16 alin. (1) si (2)
"(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice,
fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
Art. 18 alin. (1)
"Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de
protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de
alte legi.";
Art. 20
"(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
Art. 21
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 22 alin. (1) si (2)
"(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si
psihica ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de
tratament inuman ori degradant.";
Art. 24 alin. (1)
"Dreptul la aparare este garantat.";
Art. 26 alin. (1)
"Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si
privata".;
Art. 48 alin. (3)
"Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile
cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale.";
Art. 50 alin. (2)
"Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si
militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si,
in acest scop, vor depune juramantul cerut de lege.";
Art. 123
"(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
Art. 125 alin. (1)
"Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin
celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.";
Art. 130 alin. (1)
"In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele
generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si
libertatile cetatenilor.";
Art. 131 alin. (1)
"Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului
legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea
ministrului justitiei."
Analizand cererea prin care a fost ridicata exceptia de
neconstitutionalitate, sub aspectul compararii continutului textelor reproduse
in extenso cu numerotarea acestora, Curtea constata ca autorul exceptiei a
inteles sa invoce neconstitutionalitatea art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c), iar
nu pe cea a "art. 192 alin. 2 lit. c)", intrucat in realitate alin. 2
al art. 192 nu contine "lit. c)". De asemenea, acesta a inteles sa
invoce neconstitutionalitatea alin. 2 al art. 192, iar nu pe cea a alin. 3 al
aceluiasi articol, care in realitate are un continut diferit fata de textul
citat de catre autorul exceptiei.
De asemenea, Curtea constata ca solutionarea cauzei nu depinde de intreg
ansamblul normelor procesual penale criticate, astfel incat, avand in vedere
dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit
carora Curtea decide numai asupra constitutionalitatii unor dispozitii legale
in vigoare de care depinde solutionarea pricinii, urmeaza ca, in temeiul alin.
(6) al aceluiasi articol, sa se respinga, ca fiind inadmisibila, exceptia de
neconstitutionalitate cu referire la dispozitiile art. 291 alin. 2 si 6, ale
art. 183 alin. 1 si 2, precum si ale art. 192 alin. 3 din Codul de procedura
penala.
Curtea retine ca fiind determinante in solutionarea cauzei doar
dispozitiile art. 284^1 (lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene
de judecata), ale art. 291 alin. 3 (citarea partilor la judecata), ale art. 48
lit. d) si ale art. 52 alin. 2 (modul de examinare a problemei
incompatibilitatii judecatorilor si al rezolvarii cererii de recuzare), precum
si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) (obligarea partii vatamate la plata
cheltuielilor judiciare) din Codul de procedura penala. In consecinta,
controlul de constitutionalitate se va limita la aceste dispozitii legale.
Examinand dispozitiile constitutionale invocate, Curtea constata ca acestea
vizeaza principii, drepturi si obligatii reglementate de Constitutie prin art.
16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2) si prin art. 24 alin. (1),
referitoare, respectiv, la egalitatea in drepturi a cetatenilor, fara
privilegii si fara discriminari, la dreptul de acces liber la justitie si la
garantarea dreptului la aparare. Asadar, examinarea constitutionalitatii
textelor de lege criticate urmeaza sa se faca cu raportare numai la aceste
norme constitutionale, celelalte norme invocate de autorul exceptiei nefiind
incidente in cauza.
Analizand critica de neconstitutionalitate cu referire la dispozitiile art.
284^1 din Codul de procedura penala, Curtea observa ca acestea sunt aplicabile
doar in cazul infractiunilor prevazute la art. 279 alin. 2 lit. a) din acelasi
cod, respectiv la acele 8 infractiuni pentru care actiunea penala se pune in
miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta plangere se
adreseaza direct instantei de judecata. Aceasta reglementare constituie o
exceptie de la principiul oficialitatii procesului penal. In cazul acestor
infractiuni de o gravitate mai redusa legea confera persoanei vatamate dreptul
de dispozitie cu privire la pornirea procesului penal ori la continuarea
acestuia. Potrivit dispozitiilor art. 131 alin. 1 si 2 din Codul penal lipsa
plangerii prealabile, precum si retragerea acesteia inlatura raspunderea
penala, avand drept consecinta incetarea procesului penal. Conform art. 284^1
din Codul de procedura penala lipsa nejustificata a partii vatamate la doua
termene consecutive, dar numai in fata primei instante, echivaleaza, ca manifestare
de vointa, cu retragerea plangerii prealabile. Aceasta pentru ca absenta
nejustificata si consecutiva demonstreaza lipsa de vointa si de staruinta a
partii vatamate pentru continuarea procesului penal, deci retragerea tacita a
plangerii.
Curtea nu poate retine incalcarea principiului constitutional al egalitatii
cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, pentru ca dispozitiile
legale criticate sunt aplicabile pentru toate persoanele aflate in aceeasi
situatie. Nu este afectat nici dreptul de acces la justitie, deoarece persoana
vatamata s-a adresat fara nici o ingradire justitiei si depinde de ea daca
insista sau nu pentru continuarea procesului. Nici dreptul la aparare nu este
ingradit, acesta putandu-se exercita pe tot parcursul procesului.
Problema daca lipsa, la doua termene consecutive, a partii vatamate este
sau nu este justificata apartine competentei exclusive a instantei de judecata.
In acest scop partea are posibilitatea sa incunostinteze prima instanta despre
cauzele care justifica absenta sa ori sa le invoce in fata instantei de recurs.
Curtea mai constata ca in procesul penal necitarea partilor pentru
termenele urmatoare nu poate fi interpretata ca o atingere adusa dreptului la
aparare, intrucat se considera ca exista obligatia partii de a se informa
singura cu privire la eventualele termene ulterioare, acest minim de diligenta
dandu-i posibilitatea sa ia cunostinta de continutul dezbaterilor, sa participe
la desfasurarea acestora in scopul pregatirii si sustinerii propriei aparari.
In acest sens este de altfel si jurisprudenta Curtii Constitutionale (de
exemplu Decizia nr. 146 din 14 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 566 din 15 noiembrie 2000).
Curtea constata ca stabilirea incompatibilitatii judecatorului, precum si
rezolvarea declaratiei de abtinere ori a cererii de recuzare reprezinta
probleme de fapt si de aplicare corecta a legii, de competenta exclusiva a
instantelor de judecata. Prin urmare, textele art. 48 lit. d) si ale art. 52
alin. 2 din Codul de procedura penala nu contravin nici unei dispozitii sau
vreunui principiu constitutional.
Examinand dispozitiile art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) din Codul de
procedura penala, Curtea retine ca nici o norma constitutionala nu impune
gratuitatea actului de justitie. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate
in procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovata
pentru provocarea acelor cheltuieli. In cazul in care partea vatamata s-a
adresat justitiei, dar ulterior isi retrage plangerea (expres sau tacit), este
firesc ca ea sa fie obligata la plata cheltuielilor ocazionate, intrucat nu mai
este posibila stabilirea vinovatiei altei persoane.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 291 alin. 2 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 192
alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anton Sommert in
Dosarul nr. 2.089/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291
alin. 3, ale art. 284^1, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2 si ale art.
192 alin. 1 pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 martie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Cristina Radu