DECIZIE Nr.
829 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 723 din 25 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă
- procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Mihail Mincă în Dosarul nr. 1.380/89/2005 al
Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.380/89/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 199 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Mihail Mincă în
dosarul de mai sus avand ca
obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare
la Accesul liber la justiţie, ale art. 53
referitoare la Restrangerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces
echitabil, deoarece persoana amendată judiciar nu
poate avea parte de un proces echitabil, întrucat aceeaşi instanţă care a aplicat amenda judiciară este chemată să
judece şi contestaţia. Or, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale statuează că aceiaşi judecători în faţa
cărora s-a produs incidentul judiciar şi s-a aplicat amenda judiciară nu pot
judeca şi contestaţia împotriva acesteia.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu
restrange exercitarea unor
drepturi sau a unor libertăţi şi nu împiedică accesul liber la justiţie,
dimpotrivă, prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în acord cu
dispoziţiile art. 129 din Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin
posibilitatea persoanei interesate de a face cerere de scutire sau reducere a
amenzii se asigură liberul acces la justiţie şi nicidecum nu se restrange exercitarea unor drepturi sau a unor
libertăţi. Aceste prevederi reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 126 din
Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea
regulilor de desfăşurare a procesului penal constituind o prerogativă a
legiuitorului.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea
acestuia într-un termen rezonabil. In plus, este firesc ca, în cadrul
procesului penal, anumite abateri care pot fi săvarşite de către persoanele chemate să coopereze la desfăşurarea
activităţii judiciare să fie sancţionate.
In sfarşit, dispoziţiile legale
criticate nu pun în discuţie restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 199 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Procedura privitoare la amenda judiciară, care au
următorul conţinut: „Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori
reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de
10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare."
Examinand excepţia de
neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor legale
criticate, persoana amendată
pentru săvarşirea unei abateri
judiciare poate cere organului de urmărire penală sau instanţei de judecată,
după caz, reducerea sau scutirea de amendă.
Critica autorului excepţiei este fundamentată pe ideea
încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucat aceeaşi autoritate care a aplicat sancţiunea este chemată, în
pofida principiului nemojudex in causa sua, să hotărască şi cu privire la reducerea sau scutirea amenzii
judiciare. Aşa fiind, pornind de la principii general valabile unei judecăţi pe
fondul cauzei, autorul le extinde şi la incidentele procedurale ce se pot ivi
pe parcursul soluţionării litigiului. Or, nu poate fi pus semnul egalităţii
între cele două situaţii. De altfel, cu privire la decizia organului emitent
referitoare la cererea de scutire ori de reducere a amenzii judiciare, partea
interesată poate ataca încheierea judecătorului odată cu fondul, iar cand contestaţia vizează ordonanţa
procurorului are la îndemană
procedura prevăzută de art. 275- art. 278 din Codul de procedură penală.
In plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
adoptat o atitudine flexibilă referitoare la judecarea unei cauze de către o
instanţă imparţială, sens în care s-a cristalizat, pană la proba contrarie, criteriul imparţialităţii personale a
magistratului vizat. Astfel, chiar în cauza Kyprianou
contra Cipru, 2005, la care a făcut trimitere
autorul excepţiei, Curtea a constatat existenţa unei suspiciuni de
imparţialitate nu din cauza faptului că aceiaşi judecători se pronunţaseră
anterior asupra cauzei, ci pentru că aceştia s-au grăbit să îl judece pe
reclamant pentru comportamentul său recalcitrant din faţa instanţei, fără a-i
adresa mai întai un
avertisment şi fără a-i da posibilitatea de a-şi retrage afirmaţiile făcute la
adresa completului. Iată de ce instanţa europeană a evitat să statueze în mod
tranşant o astfel de problemă, menţinand un stătu quo tocmai pentru că s-a
apreciat că circumstanţele fiecărei speţe în parte sunt edificatoare pentru a
se putea stabili dacă a fost sau nu afectată imparţialitatea judecătorului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 199 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Mihail Mincăîn Dosarul nr. 1.380/89/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru