DECIZIE Nr.
826 din 26 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 524 din 30 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie
ridicată de S.C. „Flavia" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr.
11.171/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, cauză ce constituie obiectul
Dosarului nr. 393D/2009 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
doamna Flavia-Consuela Crăciun, în calitate de mandatar, cu procură specială
depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
444D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată
de Violeta Petre în Dosarul nr. 9.688/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii Constituţionale, văzând identitatea
de obiect al acestor cauze, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
lor.
Partea prezentă lasă la aprecierea Curţii
Constituţionale, iar reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a celor două dosare.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 444D/2009 la Dosarul nr.
393D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei ridicate
în Dosarul nr. 393D/2009, care solicită admiterea excepţiei, reiterând, în
esenţă, aceleaşi considerente expuse şi în faţa instanţei de judecată. Depune o
copie a certificatului de înregistrare a denumirii societăţii comerciale al
cărei mandatar este, precum şi concluzii scrise.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 199/2005. In plus, menţionează că
în Dosarul nr. 444D/2009 autorul excepţiei solicită, prin criticile formulate,
completarea textului de lege examinat, în sensul introducerii unui termen
rezonabil înăuntrul căruia contravenientul să aibă posibilitatea reală să intre
în legalitate. Această atribuţie nu aparţine, însă, competenţei Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 20 ianuarie 2009, pronunţate în
Dosarul nr. 11.171/325/2008, respectiv nr. 9.688/302/2008, Judecătoria
Timişoara şi, respectiv, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Excepţiile au fost ridicate de S.C. „Flavia" -
S.R.L. din Timişoara şi, respectiv, de Violeta Petre, în cauze civile având ca
obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că măsura desfiinţării construcţiilor
realizate nelegal, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, încalcă principiul
egalităţii în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare,
afectează exercitarea dreptului de proprietate privată, precum şi principiul
constituţional potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru
toţi. In acest sens, se arată că termenul prevăzut în procesul-verbal de
sancţionare a contravenţiei pentru intrarea în legalitate este insuficient, în
condiţiile în care, deşi termenul legal de soluţionare a unei cereri privind
eliberarea unei autorizaţii este de 30 de zile, acesta este cu mult depăşit, în
toate cazurile, de autorităţile administraţiei publice competente. Declanşarea
unui litigiu împotriva respectivei autorităţi publice presupune parcurgerea
obligatorie a procedurii prealabile, urmată de stabilirea primului termen de
judecată, care de multe ori depăşeşte „cu mult cele 90 de zile prevăzute în
procesul-verbal de sancţionare pentru intrarea în legalitate." In plus,
procedura prevăzută de Legea nr. 50/1991 este inechitabilă şi lipseşte
contravenientul de garanţiile dreptului la apărare, deoarece, pe de o parte,
actul normativ nu prevede un termen de prescripţie a dreptului organelor
administraţiei publice de a cere în instanţă desfiinţarea construcţiei, ceea ce
face posibilă exercitarea oricând, deci abuzivă, a acestui drept. Pe de altă
parte, în momentul sesizării instanţei, organul constatator „este deja în
posesia unui titlu executor reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenţiei,"
ceea ce conferă acestuia o poziţie privilegiată, iar instanţei de judecată un
rol pur formal, doar de stabilire a termenului în care trebuie desfiinţate
construcţiile. Totodată, se aduce atingere dreptului de proprietate prin faptul
că proprietarul este lipsit de bunul său, fără să existe o expropriere pentru
cauză de utilitate publică şi fără prealabilă despăgubire, părţi din bunul în
care este încorporat bunul supus măsurii desfiinţării fiind distruse.
Judecătoria Timişoara, exprimându-şi
opinia în Dosarul nr. 393D/2009, apreciază că dispoziţiile de lege criticate
sunt constituţionale.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr.
444D/2009, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a pronunţat
constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu
deciziile' nr. 581/2006, nr. 639/2007, nr. 820/2007 sau nr. 881/2007.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004,
având următorul conţinut: „(1) In cazul în care persoanele sancţionate
contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen
celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit
prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza
instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: (...) b) desfiinţarea
construcţiilor realizate nelegal."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă
prevederile art. 16 alin. (1), (2) şi (3) privind egalitatea în drepturi, art.
21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la dreptul de acces la instanţă şi dreptul
părţilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) în legătură cu dreptul la
apărare, art. 44 -„Dreptul de proprietate privată" şi ale art. 124
alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul potrivit căruia justiţia
este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat asupra conformităţii
dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 faţă de normele
şi principiile fundamentale invocate şi în prezenta cauză.
Un exemplu în acest sens este Decizia nr. 865 din 10
iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6
august 2008, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate,
reţinând, pentru argumentele acolo arătate, că textul de lege criticat nu
încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, dreptul de acces la instanţă şi dreptul părţilor la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dreptul la
apărare, dreptul de proprietate privată şi nici principiul potrivit căruia
justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente
noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale
în materie, soluţia pronunţată cu acel prilej şi considerentele ce au
fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.
In plus, critica de neconstituţionalitate vizează şi
aspecte legate de o pretinsă lipsă de reglementare, în sensul instituirii unui
termen de prescripţie înăuntrul căruia organele competente ale administraţiei
publice au prerogativa de a cere în instanţă desfiinţarea construcţiei, termen
asemănător celui de 2 ani de prescriere a sancţiunii amenzii contravenţionale. Din
această perspectivă, însă, excepţia de neconstituţionalitate are caracter
inadmisibil, deoarece Curtea Constituţională nu are competenţe în ceea ce
priveşte activitatea de legiferare, Parlamentul fiind, potrivit art. 61 din
Constituţie, singura autoritate legiuitoare a tării.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de S.C.
„Flavia" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.171/325/2008 al
Judecătoriei Timişoara şi de Violeta Petre în Dosarul nr. 9.688/302/2008 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi