Decizia Nr.821 din 26.11.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 102 din 10 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Daniela Floriana Becheru în Dosarul nr. 1.848/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 903D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 904D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Claudia Valentina Enache în Dosarul nr. 1.853/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 903D/2015 şi nr. 904D/2015, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor.6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 904D/2015 la Dosarul nr. 903D/2015, care este primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate, întrucât legiuitorul are competenţa deplină în a stabili drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:9. Prin încheierile din 5 mai 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.848/63/2015 şi nr. 1.853/63/2015, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost ridicată de Daniela Floriana Becheru şi Claudia Valentina Enache în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor prin care salariul de bază a fost stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013.10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că reglementarea criticată este neconstituţională prin modalitatea de stabilire a salariului de bază (şi anume, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare din instituţia/autoritatea publică în care sunt încadrate, corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010), împrejurare care aduce atingere dreptului salarial în chiar substanţa sa. Consideră că prevederile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 sunt neconstituţionale, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât „creează o discriminare între salariaţii care se află deja încadraţi în funcţia similară, al căror salariu de bază a fost stabilit raportat la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare corespunzător treptei I de salarizare utilizate în anul 2010, fiind în imposibilitatea de a schimba cuantumul acestui salariu, prin Legea-cadru nr. 284/2010 nemaiexistând treptele de salarizare".11. Apreciază că „prin această modalitate de stabilire a salariului de bază sunt nesocotite şi prevederile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014, astfel încât restrângerea exerciţiului dreptului la un salariu decent, corespunzător pentru munca prestată de fiecare, încalcă dreptul la muncă, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare, precum şi dreptul la o plată egală pentru o muncă egală". De asemenea arată că prin prevederile criticate se aduce atingere principiilor care stau la baza organizării şi dezvoltării carierei funcţionarului public, şi anume principiului egalităţii de şanse şi principiului motivării.12. Consideră, totodată, că sunt încălcate dispoziţii cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 referitor la o retribuire echitabilă şi la protecţie socială şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent); Carta socială europeană (art. 1 pct. 2 şi 4 privind dreptul la muncă, art. 4 privind dreptul la o salarizare echitabilă şi art. 20 privind egalitatea de şanse a lucrătorilor); art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (noţiunea de „bun", care îmbracă natura unui drept patrimonial); precum şi din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind protecţia salariului nr. 95/1949. Referitor la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se arată că, în situaţiile de faţă, noţiunea de „bun" îmbracă natura unui drept patrimonial, respectiv „orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică" (a se vedea Cauza Buchen contra Cehiei), iar dreptul salarial este un bun care, în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, poate acoperi atât bunuri actuale, cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe în baza cărora reclamanţii pot pretinde să aibă cel puţin o speranţă legitimă pentru a obţine utilizarea efectivă a unui drept de proprietate.13. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât aceste norme stabilesc drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, în virtutea dreptului autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat, fără a se putea reţine că prin aceasta s-ar încălca principiul supremaţiei Constituţiei. Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite, în situaţii care impun rezolvări diferite, nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii, iar art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni, în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. Totodată, apreciază că norma supusă controlului de constituţionalitate stabilind drepturile salariale de la data intrării sale în vigoare, aşadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare, nu reprezintă o ingerinţă de tipul privării de proprietate.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din data de 21 martie 2014, având următorul cuprins:În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. 18. Autoarele excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea în drepturi.19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici identice cu cele formulate în prezenta cauză şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale.20. Astfel, prin Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a observat că, până la apariţia Legii-cadru nr. 284/2010, salarizarea funcţionarului public se realiza ţinându-se cont de funcţia în care era încadrat, clasa din care făcea parte, gradul şi treapta de salarizare şi vechimea în muncă. Ulterior, prin art. 41 pct. 2 din Legea-cadru nr. 284/2010, s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte care, până la momentul abrogării, erau recunoscute în cadrul aceluiaşi grad profesional. Ca atare, începând cu anul 2011, au fost eliminate treptele de salarizare, iar, în acest context, la stabilirea salariului pentru un funcţionar public se are în vedere funcţia, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional, ce urmăreşte să asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi experienţa acesteia în muncă, iar, în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conţine 5 gradaţii.21. Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 a fost prevăzută, iniţial, cu un conţinut normativ identic, în art. II art. 13 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată prin Legea nr. 283/2011, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010.22. Curtea a observat că, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, „în anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată." Din interpretarea acestui text de lege reiese că salarizarea personalului nou-încadrat sau promovat se va face la un singur nivel de salarizare, şi nu la mai multe nivele de salarizare posibil a exista în plată, în noul context legislativ.23. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 stabilesc, de principiu, salarizarea funcţionarilor publici pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/ autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, constituind dispoziţii cu caracter general, în timp ce, prin completare la aceste dispoziţii, alin. (3) al art. 5 din acelaşi act normativ instituie prevederi speciale, prin care se stabileşte salarizarea celor două categorii de funcţionari publici, respectiv cei nou-încadraţi şi cei promovaţi. Curtea a reţinut, de asemenea, că, potrivit art. 5 alin. (5) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ordonatorii principali de credite şi/sau ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcţii, grade sau trepte profesionale a personalului, în anul 2014, numai cu condiţia încadrării în bugetul anual aprobat la cheltuieli de personal.24. Totodată, prin Decizia nr. 389 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 30 iulie 2015, Curtea a reţinut că art. 5 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificări şi completări, articol introdus prin Legea nr. 71/2015 de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, reglementează interpretarea noţiunii de „nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare" prin care se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, printre altele, şi sumele aferente sporului de doctorat, în cazul în care salariatul angajat, numit sau promovat, îndeplineşte aceleaşi condiţii ca şi salariaţii aflaţi în funcţii la data de 31 decembrie 2009.25. Reiterând cele statuate prinDecizia nr. 289 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, prin Decizia nr. 896 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, Curtea a reţinut că „atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea ţine de opţiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale, a funcţionarilor publici."26. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare aart. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De altfel, art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte*) Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016.recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui" ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).27. Prin Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013, Curtea a subliniat dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. Astfel, legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă.28. În fine, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Curtea a amintit şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor, din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate, îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniela Floriana Becheru şi Claudia Valentina Enache în dosarele nr. 1.848/63/2015 şi nr. 1.853/63/2015 ale Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 noiembrie 2015.PREŞEDINTE,DANIEL MARIUS MORARMagistrat-asistent,Bianca Drăghici