DECIZIE Nr. 82
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 2 si art. 378 alin. 11 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 148 din 1 martie 2011
Ion Predescu - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 2 si art. 378 alin. 11
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Ciulin în Dosarul nr.
5.465./99/2007 al Curtii de Apel lasi - Sectia penala si pentru cauze cu
minori.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, sens în care
face trimitere la jurisprudenta în materie.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 aprilie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 5.465/99/2007, Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 67 alin. 2 si art. 378 alin. 11
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Ciulin în dosarul
de mai sus având ca obiect judecarea unui apel în materie penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 67 alin. 2 din Codul de
procedura penala încalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii, art. 20 referitoare la Tratatele
internationale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) referitoare la
garantarea dreptului la aparare, precum si ale art. 6 paragraful 3 lit. d) din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitoare la drepturile acuzatului de a solicita audierea martorilor apararii
în aceleasi conditii ca si martorii acuzarii, deoarece, prin asa-zisa apreciere
a utilitatii probei, instanta de judecata se antepronunta cu privire la
valoarea acesteia, motiv pentru care admiterea sau respingerea probatoriului
devine o simpla formalitate, pe baza careia judecatorul, în lipsa unor
argumente solide, dispune aleatoriu.
Totodata, art. 67 alin. 2 din Codul de procedura penala
intra în contradictie si cu art. 378 alin. 11 din acelasi cod
referitor la judecarea apelului, în sensul ca prin împiedicarea în acest mod a
probatiunii penale se încalca si dreptul la exercitarea unei cai de atac, prin
reducerea acestei etape procesuale la o simpla formalitate, în care instanta de
apel se limiteaza doar la a aviza solutia instantei de fond.
Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze
cu minori opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 67 alin. 2 cu denumirea marginala Concludenta
si utilitatea probei si art. 378 alin. 11 cu denumirea marginala
Judecarea apelului, ambele din Codul de procedura penala, care au
urmatorul continut:
- Art. 67 alin. 2: „Cererea pentru administrarea unei
probe nu poate îi respinsa, daca proba este concludenta si utila.";
- Art. 378 alin. 11: „Cu ocazia judecarii
apelului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului
prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse în Partea speciala, titlul II,
capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanta de fond, precum
si atunci când instanta de fond nu a pronuntat împotriva inculpatului o
hotarâre de condamnare."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca
prin dispozitiile legale criticate sunt încalcate prevederile constitutionale
ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii, art.
20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art.
24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la aparare, precum si ale art.
6 paragraful 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitoare la drepturile acuzatului de a solicita
audierea martorilor apararii în aceleasi conditii ca si martorii acuzarii.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca prin Decizia nr. 1.046 din 13 noiembrie 2007, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 29 noiembrie 2007, si prin
Decizia nr. 311 din 14 iunie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, a respins ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala, statuând ca prin sintagma „partile pot propune probe si cere
administrarea lor" legiuitorul a înteles „dreptul" acestora de a
propune probe, dar nu si obligatia instantei de a admite toate probele,
deoarece în alin. 2 al aceluiasi articol se prevede: „Cererea pentru
administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si
utila."
Administrarea de catre instanta numai a acelor probe
care sunt concludente si utile rezolvarii procesului penal nu reprezinta si
nici nu poate fi considerata o încalcare a dreptului la aparare. Este obligatia
constitutionala a instantelor judecatoresti de a realiza justitia, obligatie
prevazuta la art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala, în cadrul careia se
situeaza administrarea numai a acelor probe care sunt de natura sa duca la
descoperirea adevarului.
Faptul ca instanta este cea care apreciaza cu privire la
concludenta si utilitatea probelor propuse de parti, inclusiv cu privire la
prezentarea mijloacelor materiale de proba, nu aduce nicio atingere dreptului la
un proces echitabil, câta vreme instanta are obligatia, impusa chiar prin
dispozitiile art. 67 alin. 3 din Codul de procedura penala, de a motiva
admiterea sau respingerea cererii pentru administrarea unei probe. Obligatia
impusa de legiuitor constituie o garantie a dreptului la un proces echitabil,
permitând partii ca, în cunostinta de cauza, sa îsi exercite drepturile
procesuale si, eventual, sa promoveze caile de atac prevazute de lege, atunci
când apreciaza ca respingerea sau admiterea unei probe s-a realizat cu
încalcarea dispozitiilor legale.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.126 din 10 septembrie
2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 6
octombrie 2009, Curtea Constitutionala a respins ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 378 alin. 11 din Codul de
procedura penala, statuând ca textul de lege criticat satisface „pe deplin
exigentele constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil si
nici nu se aplica discriminatoriu, deoarece toti inculpatii aflati în cel putin
una dintre cele doua situatii juridice circumscrise de text beneficiaza de
acelasi tratament, neputând fi pus semnul egalitatii între inculpatii neaudiati
sau achitati de instanta de fond, pe de o parte, si cei audiati sau condamnati
de prima instanta, pe de alta parte. In plus, potrivit art. 371 alin. 2 din
Codul de procedura penala, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele
devolutiv si extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanta
de apel este obligata sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de
drept, asigurând astfel partilor suficiente garantii procesuale în deplin acord
cu dreptul la un proces echitabil".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care sa
justifice modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si
considerentele deciziilor amintite îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta
cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 2 si art. 378 alin. 11
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Ciulin în Dosarul
nr. 5.465./99/2007 al Curtii de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu
minori.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 27 ianuarie
2011.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru