Decizia Nr.818 din 24.11.2015

5referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 154 din 29 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Maria Simon, Radu Ovidiu Simon, Remus Gabriel Simon, Mioara Simon, Daniela Mioara Simon şi Maria Pojaru în Dosarul nr. 44.362/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.394D/2015.2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocatul Iulian Lepa, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorii excepţiei prin care aceştia solicită admiterea acesteia şi asupra concluziilor scrise depuse de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin care aceasta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei.4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.420D/2015 şi nr. 1.432D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Arnon Z. Messinger în Dosarul nr. 42.664/3/2014 şi de Yaniv Dalia, Yaniv Danielle Emily, Burkman Neta, Yaniv Gefen şi Yaniv Dar-Emil în Dosarul nr. 34.171/3/2014, ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. 5. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocatul Iulian Lepa, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorii excepţiei prin care aceştia solicită admiterea acesteia.7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.420D/2015 şi nr. 1.432D/2015 la Dosarul nr. 1.394D/2015, care a fost primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Arată că instanţa europeană nu a recomandat temporizarea acţiunilor întemeiate pe legile restituirii, statul acordându-şi sieşi un termen pentru realizarea unui sistem administrativ. Legiuitorul are competenţa de a stabili procedura de judecată, dar orice reglementare trebuie să urmărească un scop legitim, ceea ce nu este cazul în speţă.9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale reflectată în deciziile nr. 181/2015 şi nr. 560/2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:10. Prin Încheierea din data de 22 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 44.362/3/2014, Încheierea din data de 7 septembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 42.664/3/2014 şi Încheierea din data de 11 februarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 34.171/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Maria Simon, Radu Ovidiu Simon, Remus Gabriel Simon, Mioara Simon, Daniela Mioara Simon, Maria Pojaru, Arnon Z. Messinger, Yaniv Dalia, Yaniv Danielle Emily, Burkman Neta, Yaniv Gefen şi Yaniv Dar-Emil cu ocazia soluţionării unor cauze civile având ca obiect „obligaţia de a face - Legea nr. 165/2013".11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării lor în vigoare, îngrădind şi accesul liber la justiţie. Arată că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor tergiversează soluţionarea dosarului de restituire, iar Primăria Municipiului Bucureşti, prin primar, tergiversează soluţionarea notificărilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, încălcându-se prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în dosarele nr. 1.394D/2015 şi nr. 1.420D/2015, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt conforme Constituţiei, Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reglementând tocmai posibilitatea pentru persoanele care se consideră vătămate de a contesta în instanţă atitudinea de pasivitate a statului. Teza pe care o susţin în realitate reclamanţii este aceea că termenul instituit prin art. 34 din Legea nr. 165/2013 conduce la prelungirea excesivă a procedurii reparatorii, la care se mai adaugă şi obligaţia de a aştepta expirarea termenului pentru a accede la o instanţă, fapt care nu are legătură directă şi exclusivă cu art. 35 alin. (2). 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1.432D/2015, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din acelaşi act normativ nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii (20 mai 2013). Arată că trebuie avut în vedere şi faptul că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 se referă la calea de atac ce poate fi introdusă împotriva deciziilor emise potrivit art. 33 din lege, astfel că analizarea excepţiei de prematuritate invocată de pârâtă prin întâmpinare urmează a se face prin raportare la dispoziţiile art. 33 coroborate cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.15. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine argumentele expuse de instanţa de contencios constituţional în considerentele Deciziei nr. 115/2015. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu următorul conţinut: „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."19. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că din motivarea acesteia se deduce că autorii săi critică textul de lege amintit din perspectiva pretinsei încălcări a dreptului de acces liber la justiţie, invocându-se, de asemenea, şi caracterul retroactiv al normelor criticate. Curtea reţine că, în prezent, textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze, de fapt, cererea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 şi art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite pentru soluţionarea cererilor.21. În acest context şi raportat la criticile formulate, Curtea apreciază că în cauză sunt valabile cele reţinute prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, în sensul că art. 35 alin. (2) stabileşte cadrul procesual în care dreptul la acces liber la justiţie să fie exercitat în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010 pronunţată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României.22. Prin această decizie, Curtea a reţinut că regula constituţională a liberului acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări. În acest caz, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013.23. De asemenea, Curtea a constatat că nici pretinsa retroactivitate nu poate fi susţinută, în condiţiile în care este vorba despre o cerere formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Deşi prin art. 35 din lege se temporizează introducerea plângerii împotriva nesoluţionării notificării, acţiunii promovate de autorii prezentei excepţii opunându-se excepţia prematurităţii (acţiunea neurmând a fi respinsă ca „devenită prematură", anomalie juridică sancţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014), nu se poate vorbi despre aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate. În acest caz, prematuritatea nu este consecinţa intrării în vigoare, pe parcursul derulării procesului, a unor noi dispoziţii legale, ci este rezultatul nerespectării unui cadru legal preexistent la momentul învestirii instanţei de judecată cu soluţionarea plângerii.24. În sensul celor reţinute anterior, s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 18 august 2015, Decizia nr. 115 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, şi Decizia nr. 181 din 26 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 5 iunie 2015.25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, Curtea apreciază că soluţiile şi considerentele mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Simon, Radu Ovidiu Simon, Remus Gabriel Simon, Mioara Simon, Daniela Mioara Simon, Maria Pojaru, Arnon Z. Messinger, Yaniv Dalia, Yaniv Danielle Emily, Burkman Neta, Yaniv Gefen şi Yaniv Dar-Emil în dosarele nr. 44.362/3/2014, nr. 42.664/3/2014 şi nr. 34.171/3/2014 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015.PREŞEDINTEDANIEL MARIUS MORARMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu