DECIZIE   Nr. 818 din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. 2 1 din Codul penal si art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 727 din 26 octombrie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Ninosu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      - judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Marinela Mincă                      - procuror

Afrodita Laura Tutunaru       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 21 din Codul penal şi art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Mihaela Bălanei în Dosarul nr. 12.121/3/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul ales al autorului excepţiei a transmis prin fax, înainte de dezbateri, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece nu se poate prezenta la acest termen din motive medicale, fără însă a face dovada acestei imposibilităţi.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen.

Curtea, deliberand, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006 ca inadmisibilă şi a excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 21 din Codul penal ca neîntemeiată.

CURTEA,

avand în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 28 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12.121/3/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. 21 din Codul penal şi art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Mihaela Bălanei în dosarul de mai sus avand ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 22 referitoare la Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la Infăptuirea justiţiei şi art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, precum şi ale art. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la viaţă.

Autorul excepţiei susţine că prin instituirea prezumţiei referitoare la legitima apărare este discriminat faţă de făptuitor, care este mai presus de lege. De asemenea, nefiind parte în proces, nu poate propune administrarea de probe. In consecinţă, este privat de accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, iar instituirea unei prezumţii potrivit căreia fapta penală a fost săvarşită în stare de legitimă apărare nu conferă tuturor părţilor egalitate de arme şi tratament, justiţia fiind astfel părtinitoare.

Cat priveşte pretinsa contrarietate a dispoziţiilor art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006, autorul excepţiei, fără a indica în concret vreun temei constituţional, arată că este nemulţumit de abrogarea acestora, deoarece partea care se consideră prejudiciată nu mai poate interveni în procesul penal pentru apărarea intereselor sale legitime.

Curtea de Apel Craiova - Secţia penală opinează că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate neaducand atingere prevederilor constituţionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu tionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este, în ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006, inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei nu a motivat în concret în ce constă contrarietatea, nefăcand trimitere la vreun temei constituţional.

Cat priveşte pretinsa neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 21 din Codul penal, Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate nu stabilesc privilegii sau discriminări pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică şi nu îngrădesc dreptul unei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, întrucat, potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală, „persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate" pot introduce plangere în faţa judecătorului. Prin instituirea prezumţiei de legitimă apărare nu trebuie să se înţeleagă faptul că legiuitorul nu protejează dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică ca valori fundamentale ale unui stat de drept, deoarece legea stabileşte numai o prezumţie relativă, această stare nefiind reţinută în mod absolut, independent de circumstanţele cauzei.

Dispoziţiile art. 124 şi art. 132 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstitu tionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 44 alin. 21 din Codul penal se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, şi nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei, de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, inclusiv dreptul de a beneficia de asistenţa unui avocat în tot cursul procesului penal. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură a aduce atingere principiului constituţional referitor la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi nici celui referitor la rolul procurorului în activitatea de apărare a ordinii normative.

Cat priveşte dispoziţiile art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006, Avocatul Poporului constată că autorul excepţiei nu a indicat textele din Constituţie pretins încălcate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie făcute în formă scrisă şi motivate. De altfel, abrogarea alin. 3 al art. 228 din Codul de procedură penală reprezintă o problemă de politică penală, motiv pentru care nu contravine niciunui text constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 44 alin. 21 din Codul penal, introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 169/2002, publicată în Monitorul Oficial al Romanei, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, modificat, la randul său, prin titlul IX articol unic pct. 1 din Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al Romanei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conţinut:

Art. 44 alin. 21 din Codul penal - Legitima apărare:

„Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvarşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.";

Art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006:

„Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]

128. La articolul 228, alineatul 3 se abrogă."

De menţionat că dispoziţiile art. 228 alin. 3 din Codul de procedură penală, astfel abrogate, prevedeau următoarele: „Cand organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal care constituie actul de începere a urmăririi penale."

Examinand excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006, Curtea constată că, faţă de absenţa indicării vreunui temei constituţional, aceasta este inadmisibilă, întrucat, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".

In ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 21 din Codul penal, Curtea constată că prin art. 44 alin. 21 din Codul penal, legiuitorul, în acord cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, a instituit o prezumţie legală de legitimă apărare în considerarea unor situaţii speciale menite să creeze un cadru legal corespunzător unei convieţuiri sociale liniştite. Aceasta deoarece scopul legii penale este nu numai acela de a apăra împotriva infracţiunilor, ci şi de a preveni săvarşirea lor. Or, pentru a crea o siguranţă mai mare cetăţenilor care se află în faţa unor agresiuni şi a ocroti mai eficient valori fundamentale precum viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanelor, s-a creat această prezumţie de legitimă apărare pentru cel care comite o infracţiune în condiţiile date. Mutatis mutandis, aceleaşi valori sunt protejate şi în ce îl priveşte pe agresor şi, pe cale de consecinţă, prin instituirea prezumţiei legale criticate s-a stabilit un echilibru între drepturile fundamentale şi întinderea lor, atat pentru agresor, cat şi pentru cel care se află în ipoteza normei contestate. Aşa fiind, nu se poate susţine că prin art. 44 alin. 21 din Codul penal se aduce atingere dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi celor referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, deoarece nu instituie niciun fel de discriminări de natură a determina aplicarea lor în mod diferenţiat tuturor celor care se află în aceeaşi situaţie juridică.

Referitor la prevederile cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, şi anume cele care vizează dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, este de reţinut că textul legal criticat de autorul excepţiei nu opreşte părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil, inclusiv de a fi asistat de un apărător ales sau numit din oficiu.

Deosebit de aceste considerente, este de remarcat că şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza McCann şi alţii c. Marea Britanie, 1995) s-au desprins concluzii similare potrivit cărora a fost justificată uciderea a trei persoane (în cauză terorişti) şi că militarii care au comis fapta au fost de bună-credinţă, deoarece au acţionat în considerarea faptului că preveneau explozia unei bombe care ar fi putut provoca mari distrugeri şi victime omeneşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Mihaela Bălanei în Dosarul nr. 12.121/3/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală.

2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 21 din Codul penal, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru