DECIZIE Nr.
818 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. 2 1 din Codul penal si art.
I pct. 128 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de
procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 727 din 26 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 21 din Codul penal şi art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi, excepţie ridicată de Mihaela Bălanei în Dosarul nr.
12.121/3/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul ales al autorului excepţiei a transmis prin
fax, înainte de dezbateri, o cerere prin care solicită acordarea unui nou
termen de judecată, deoarece nu se poate prezenta la acest termen din motive
medicale, fără însă a face dovada acestei imposibilităţi.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen.
Curtea, deliberand, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă,
respinge cererea formulată.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006 ca
inadmisibilă şi a excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 44
alin. 21 din Codul
penal ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 12.121/3/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
44 alin. 21 din Codul penal şi art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Mihaela Bălanei în dosarul de mai sus avand ca
obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei
de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine
că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art.
16 alin. (1) şi (2) referitoare la principiul egalităţii în drepturi a
cetăţenilor, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la liberul acces la justiţie şi
la dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 22 referitoare la Dreptul
la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art.
24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la Infăptuirea
justiţiei şi art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, precum şi ale
art. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la Dreptul la viaţă.
Autorul excepţiei susţine că
prin instituirea prezumţiei referitoare la legitima apărare este discriminat
faţă de făptuitor, care este mai presus de lege. De asemenea, nefiind parte în
proces, nu poate propune administrarea de probe. In consecinţă, este privat de
accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, iar instituirea unei
prezumţii potrivit căreia fapta penală a fost săvarşită în stare de legitimă
apărare nu conferă tuturor părţilor egalitate de arme şi tratament, justiţia
fiind astfel părtinitoare.
Cat priveşte pretinsa
contrarietate a dispoziţiilor art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006, autorul excepţiei, fără a indica
în concret vreun temei constituţional, arată că este nemulţumit de abrogarea
acestora, deoarece partea care se consideră prejudiciată nu mai poate interveni
în procesul penal pentru apărarea intereselor sale legitime.
Curtea de Apel Craiova - Secţia penală opinează că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
dispoziţiile legale criticate neaducand atingere prevederilor constituţionale
invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstitu tionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este, în ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006,
inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei nu a motivat în concret în ce constă
contrarietatea, nefăcand trimitere la vreun temei constituţional.
Cat priveşte pretinsa neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 44 alin. 21 din Codul penal, Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată.
Astfel, prevederile legale criticate nu stabilesc privilegii sau discriminări
pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică şi nu îngrădesc dreptul
unei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor sale legitime, întrucat, potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală,
„persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime
sunt vătămate" pot introduce plangere în faţa judecătorului. Prin
instituirea prezumţiei de legitimă apărare nu trebuie să se înţeleagă faptul că
legiuitorul nu protejează dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică ca
valori fundamentale ale unui stat de drept, deoarece legea stabileşte numai o
prezumţie relativă, această stare nefiind reţinută în mod absolut, independent
de circumstanţele cauzei.
Dispoziţiile art. 124 şi art. 132 din Constituţie nu au
incidenţă în cauză.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitu tionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
art. 44 alin. 21 din
Codul penal se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de
ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, şi nu
înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei, de a se
prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces
echitabil, inclusiv dreptul de a beneficia de asistenţa unui avocat în tot
cursul procesului penal. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu sunt de
natură a aduce atingere principiului constituţional referitor la unicitatea,
egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi nici celui referitor la rolul
procurorului în activitatea de apărare a ordinii normative.
Cat priveşte dispoziţiile art. I
pct. 128 din Legea nr. 356/2006, Avocatul Poporului
constată că autorul excepţiei nu a indicat textele din Constituţie pretins
încălcate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările
adresate Curţii Constituţionale trebuie făcute în formă scrisă şi motivate. De
altfel, abrogarea alin. 3 al art. 228 din Codul de procedură penală reprezintă
o problemă de politică penală, motiv pentru care nu contravine niciunui text
constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 44 alin. 21 din Codul penal, introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 169/2002, publicată în Monitorul Oficial al Romanei, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, modificat,
la randul său, prin titlul IX articol
unic pct. 1 din Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al Romanei,
Partea I, nr. 653 din 22 iulie
2005, şi art. I pct. 128 din
Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 677
din 7 august 2006, care au următorul conţinut:
Art. 44 alin. 21 din
Codul penal - Legitima apărare:
„Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela
care săvarşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane
prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o
locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de
marcare.";
Art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006:
„Codul de procedură penală, republicat în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările
ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]
128. La articolul 228, alineatul 3 se abrogă."
De menţionat că dispoziţiile art. 228 alin. 3 din Codul
de procedură penală, astfel abrogate, prevedeau următoarele: „Cand organul de urmărire penală se
sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal care constituie actul de
începere a urmăririi penale."
Examinand excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 128
din Legea nr. 356/2006, Curtea constată că, faţă de absenţa indicării vreunui
temei constituţional, aceasta este inadmisibilă, întrucat, potrivit art. 10
alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi
motivate".
In ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 21 din Codul penal, Curtea constată că
prin art. 44 alin. 21 din Codul penal, legiuitorul, în acord cu dispoziţiile art. 73
alin. (3) lit. h) din Constituţie, a instituit o prezumţie legală de legitimă
apărare în considerarea unor situaţii speciale menite să creeze un cadru legal
corespunzător unei convieţuiri sociale liniştite. Aceasta deoarece scopul legii
penale este nu numai acela de a apăra împotriva infracţiunilor, ci şi de a
preveni săvarşirea lor. Or, pentru a crea o siguranţă mai mare cetăţenilor care
se află în faţa unor agresiuni şi a ocroti mai eficient valori fundamentale
precum viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanelor, s-a creat
această prezumţie de legitimă apărare pentru cel care comite o infracţiune în
condiţiile date. Mutatis mutandis, aceleaşi valori sunt protejate şi în ce îl priveşte pe agresor şi,
pe cale de consecinţă, prin instituirea prezumţiei legale criticate s-a
stabilit un echilibru între drepturile fundamentale şi întinderea lor, atat
pentru agresor, cat şi pentru cel care se află în ipoteza normei contestate.
Aşa fiind, nu se poate susţine că prin art. 44 alin. 21 din Codul penal se aduce atingere
dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice, precum şi celor referitoare la unicitatea,
egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, deoarece nu instituie niciun fel de
discriminări de natură a determina aplicarea lor în mod diferenţiat tuturor celor
care se află în aceeaşi situaţie juridică.
Referitor la prevederile cuprinse în art. 21 alin.
(1)-(3) din Constituţie, şi anume cele care vizează dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, este de reţinut
că textul legal criticat de autorul excepţiei nu opreşte părţile interesate de
a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de
toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil, inclusiv de
a fi asistat de un apărător ales sau numit din oficiu.
Deosebit de aceste considerente, este de remarcat că şi
din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza McCann şi
alţii c. Marea Britanie, 1995) s-au desprins concluzii similare potrivit
cărora a fost justificată uciderea a trei persoane (în cauză terorişti) şi că
militarii care au comis fapta au fost de bună-credinţă, deoarece au acţionat în
considerarea faptului că preveneau explozia unei bombe care ar fi putut provoca
mari distrugeri şi victime omeneşti.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I
pct. 128 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, excepţie ridicată de Mihaela Bălanei în Dosarul nr. 12.121/3/2006 al
Curţii de Apel Craiova - Secţia penală.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 21 din Codul penal, excepţie ridicată
de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru