Decizia Nr.817 din 21.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Mihnea-Horea Crăciunescu şi Luminiţa-Elena Dălălău în Dosarul nr. 1.481/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 4.451D/2010, nr. 4.452D/2010 şi nr. 4.579D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Floriada Ungureanu în Dosarul nr. 1.627/90/2010 şi de Floriana Dina în Dosarul nr. 2.283/90/2010 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă şi de Matilda Marinescu în Dosarul nr. 3.041/116/2010 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.În Dosarul nr. 4.579D/2010, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi a depus cerere de amânare, susţinând că este în imposibilitatea de a-şi formula apărarea.Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu măsura amânării, întrucât partea a avut la dispoziţie suficient de mult timp pentru a-şi pregăti apărarea.Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de amânare formulată, întrucât încheierea de sesizare datează din 10 noiembrie 2010, astfel încât partea a avut suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.451D/2010, nr. 4.452D/2010 şi nr. 4.579D/2010 la Dosarul nr. 4.450D/2010.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.451D/2010, nr. 4.452D/2010 şi nr. 4.579D/2010 la Dosarul nr. 4.450D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 5 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.481/90/2010, nr. 1.627/90/2010 şi nr. 2.283/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Mihnea-Horea Crăciunescu şi Luminiţa-Elena Dălălău, de Floriada Ungureanu şi de Floriana Dina în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 10 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.041/116/2010, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Matilda Marinescu într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, autorii susţin că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 reprezintă, pe de o parte, o ingerinţă a puterii executive în atribuţiile puterii legislative, deoarece la acea dată exista în procedura parlamentară un alt proiect, mai amplu, de modificare şi completare a Legii nr. 221/2009, iar, pe de altă parte, o ingerinţă a Guvernului în sfera atribuţiilor instanţelor judecătoreşti, care sunt singurele în măsură să stabilească cuantumul despăgubirilor pe care le acordă, despăgubiri ce, prin natura lor, nu pot fi individualizate decât în funcţie de probele administrate în fiecare caz în parte.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, se susţine că textele criticate contravin principiului neretroactivităţii legii şi se arată că acestea nu pot fi aplicate persoanelor care au introdus cereri de chemare în judecată având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009 înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, întrucât, potrivit principiului tempus regit actum, acestora le sunt aplicabile normele juridice în vigoare la data introducerii cererilor.Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi a prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arată că textele criticate creează discriminare între persoanele ale căror litigii având ca obiect acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 221/2009 erau în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, pe de o parte, şi persoanele care obţinuseră până la acea dată hotărâri definitive având acelaşi obiect şi persoanele care solicită despăgubiri de aceeaşi natură potrivit dreptului comun.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin dispoziţiile criticate a prevederilor constituţionale ale art. 108 coroborate cu cele ale art. 75, se arată că, potrivit ierarhiei actelor juridice, legile nu pot fi modificate prin acte normative de rang inferior, cum sunt ordonanţele de urgenţă.Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, se susţine că nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, câtă vreme la acea dată era în curs de adoptare un alt proiect de modificare şi completare a Legii nr. 221/2009 şi că lipsa banilor sau menţinerea echilibrului bugetar nu sunt motive care să justifice adoptarea actului normativ criticat.Cu privire la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (1) şi (3), se susţine că dispoziţiile criticate limitează dreptul instanţelor de a stabili în mod liber, pentru fiecare caz în parte, cuantumul despăgubirilor acordate, puterea executivă arogându-şi în acest fel o atribuţie ce aparţine exclusiv judecătorului învestit cu soluţionarea litigiului.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autorul excepţiei arată că prin introducerea unor plafoane a sumelor acordate ca despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009, ce vor fi aplicate proceselor în curs de soluţionare, este îngrădit dreptul judecătorului de a stabili în mod liber cuantumul acestor despăgubiri.Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, în dosarele nr. 4.450D/2010, 4.451D/2010 şi 4.452D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Referitor la constituţionalitatea textelor criticate în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, instanţa arată că acestea nu contravin principiului neretroactivităţii, deoarece, potrivit acestui principiu, legea nouă se aplică atât raporturilor juridice născute după data intrării ei în vigoare, cât şi raporturilor juridice existente la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia) şi efectelor viitoare ale raporturilor juridice încheiate în trecut (facta futura).Instanţa arată, de asemenea, că textele criticate nu încalcă nici prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât categoriile de persoane enumerate de autorii excepţiei se află în situaţii juridice diferite, iar dreptul material al fiecărei persoane de a obţine despăgubiri este condiţionat de caracterul politic al condamnării suferite, caracter ce este constatat de instanţă pentru fiecare caz în parte.În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale referitoare la ierarhia legilor, instanţa constată că autorii excepţiei s-au referit greşit la art. 75 din Constituţie, fiind vorba în realitate de norma constituţională de la art. 73. Instanţa apreciază, însă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu încalcă dispoziţiile art. 73 şi 108 din Constituţie, cerinţele referitoare la domeniul de reglementare, la redactarea şi semnarea ordonanţelor fiind respectate, şi că pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă în domenii destinate legii organice cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituţie.De asemenea, instanţa apreciază că textele legale criticate nu încalcă nici dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât, potrivit prevederilor constituţionale de la art. 52 alin. (3), legiuitorul este singurul competent să stabilească regimul juridic al răspunderii statului pentru erori judiciare şi al reparării de către stat a prejudiciilor, putând să impună limite maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate, limite ce sunt obligatorii pentru instanţe, fără ca prin aceasta să aducă atingere dreptului persoanelor lezate la repararea prejudiciilor.În Dosarul nr. 4.452D/2010 se susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu contravin prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât în preambulul acestei ordonanţe este motivată urgenţa situaţiei şi necesitatea adoptării în regim de urgenţă a normelor legale criticate, iniţiatorul arătând că prevederile Legii nr. 221/2009 au un impact semnificativ asupra bugetului de stat, generând probleme financiare, şi că adoptarea actului modificator vizează interesul public general referitor la menţinerea echilibrului bugetar.Tribunalul Călăraşi –- Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.579D/2010, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate formulată de reclamantă.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine însă că, în realitate, autorii critică dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, asupra cărora instanţa constituţională urmează să se pronunţe prin prezenta decizie.Textele criticate aveau următorul cuprins:– Art. I pct. 1: „Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».“; – Art. II: „Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) referitor la statul român, ale art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 75 - Sesizarea Camerelor, ale art. 108 - Actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) referitor la delegarea legislativă, ale art. 124 alin. (1) şi (3) referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi interzicerea discriminării. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, constatând că acestea sunt neconstituţionale. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Întrucât cazul de inadmisibilitate prevăzut la art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 este opozabil de la pronunţare numai Curţii Constituţionale, instanţele de judecată sunt ţinute de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, astfel încât faţă de acestea deciziile Curţii Constituţionale produc efecte de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituţională prin încheierile din 5 octombrie 2010 şi 10 noiembrie 2010 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Mihnea-Horea Crăciunescu şi Luminiţa-Elena Dălălău, de Floriada Ungureanu şi de Floriana Dina în dosarele nr. 1.481/90/2010, nr. 1.627/90/2010 şi nr. 2.283/90/2010 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă şi de Matilda Marinescu în Dosarul nr. 3.041/116/2010 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop