DECIZIE Nr.
816 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate,
destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor
de nutreturi combinate dezafectate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 574 din 30 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate,
destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a
fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, excepţie ridicată de Consiliul
Local Suceveni în Dosarul nr. 13/316/2008 al Judecătoriei Târgu Bujor.
La apelul nominal răspunde, pentru Societatea
Comercială „Hanţă" - S.R.L. din judeţul Galaţi, avocatul Ion David, cu
împuternicire la dosar, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii Constituţionale dispune apelul şi
în Dosarul nr. 1.339D/2008, având ca obiect prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 168/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local Suceveni în
Dosarul nr. 1.508/316/2007 al Judecătoriei Târgu Bujor.
La apelul nominal răspunde, pentru Societatea
Comercială „Hanţă" - S.R.L. din judeţul Galaţi, avocatul Ion David, cu
împuternicire la dosar, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii Constituţionale dispune apelul şi
în Dosarul nr. 1.361 D/2008, având ca obiect prevederile Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 168/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local Negrileşti în
Dosarul nr. 3.081/324/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că
Societatea Agricolă „Infrăţirea" - S.A., parte în Dosarul nr. 1.361
D/2008, a comunicat la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării
celor trei dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 şi
al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă,
Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.339D/2008 şi a Dosarului nr. 1.361
D/2008 la Dosarul nr. 1.338D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul părţii prezente solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate, întrucât actul normativ criticat nu contravine
principiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de
proprietate şi autonomia locală. Arată că însuşi titlul ordonanţei justifică
scopul acesteia, şi anume punerea în valoare a construcţiilor zootehnice
dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum
şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. In acest
sens, arată că vânzarea construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de
nutreţuri combinate dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor
din incintă, aflate în proprietatea privată a unităţilor
administrativ-teritoriale şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau
majoritar de stat, este reglementată de art. 7 alin. (1) din ordonanţă prin
norme dispozitive, iar nu imperative, astfel încât dispoziţiile constituţionale
invocate nu sunt încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 8 mai 2008, pronunţate în dosarele
nr. 13/316/2008 şi nr. 1.508/316/2007, Judecătoria Târgu Bujor a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a
construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi
exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate
dezafectate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 387/2002. Excepţia a
fost ridicată de Consiliul Local Suceveni în cauze civile având ca obiect
obligaţia de a face şi, respectiv, rezilierea unui contract de atribuire în
folosinţă gratuită.
Prin Incheierea din 22 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.081/324/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a
construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi
exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate
dezafectate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 387/2002. Excepţia a
fost ridicată de Consiliul Local Negrileşti într-o cauză civilă privind
soluţionarea apelului declarat de autorul excepţiei împotriva Sentinţei civile
nr. 2.878/13.12.2007 a Judecătoriei Tecuci, prin care „s-a perfectat cu
caracter autentic convenţia de vânzare-cumpărare nr. 960/20.04.2002",
având ca obiect două adăposturi pentru animale atribuite în folosinţă gratuită
în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare
în cele trei dosare, autorii susţin că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă
criticate, care „impun autorităţilor publice locale atribuirea în folosinţă
gratuită a unor bunuri ce fac parte din domeniul privat al acestora pe o
perioadă de 5 ani, urmată de o vânzare subevaluată la un preţ de 10% din
valoarea de inventar la momentul atribuirii", sunt neconstituţionale.
Susţin că prevederile criticate încalcă dispoziţiile constituţionale potrivit
cărora proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal, indiferent
de titular, precum şi principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării
serviciilor publice, „consiliile locale aflându-se în situaţia în care nu-şi
mai pot îndeplini, în mod autonom, scopul consacrat de art. 121 alin. (2) din
Constituţie". De asemenea, consideră că actul normativ criticat afectează
şi interesele comunităţii locale, întrucât impun atribuirea în folosinţă
gratuită pe o perioadă de 5 ani şi apoi vânzarea construcţiilor zootehnice şi a
fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate la un preţ echivalent cu 10% din
valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţă gratuită, iar
nu de la momentul vânzării, preţul fiind inferior faţă de preţul pieţei. Arată
că, pe de o parte, se condiţionează atribuirea acestor imobile unor persoane
juridice de capacitatea financiară a acestora pentru a desfăşura activităţi de
creştere a animalelor, iar pe de altă parte, autorităţile publice locale sunt
obligate să suporte consecinţele financiare ca urmare a atribuirii gratuite
urmate de vânzarea la un preţ inferior faţă de preţul pieţei. In susţinerea excepţiei,
autorii acesteia invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 871/2007 prin
care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 110/2005, apreciind că există identitate între situaţiile create
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 şi prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, fiind incidente aceleaşi motive de
neconstituţionalitate.
Judecătoria Târgu Bujor, având o opinie identică în dosarele nr. 1.338D/2008 şi nr.
1.339D/2008, luând în considerare Decizia nr. 871/2007 a Curţii
Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 este fondată,
deoarece reglementează o transmitere silită de proprietate şi nu respectă
dispoziţiile art. 44 alin. (2), art. 136 alin. (5), art. 120 alin. (1) si ale
art. 121 alin. (1) si (2) din Constituţie.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilă apreciază că „prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
168/2001 sunt neconstituţionale în ipoteza în care unei persoane i se impune
înstrăinarea unui drept patrimonial la un preţ impus de stat".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001,
precum şi ordonanţa în ansamblu sunt constituţionale, nefiind contrare
dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (5).
In acest sens, arată că prevederile criticate permit legiuitorului ca, în
considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze
incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de
proprietate, astfel încât acestea să nu fie suprimate prin modul de
reglementare a dreptului de proprietate. In acest sens, face referire la
Decizia Curţii Constituţionale nr. 415/2003. Apreciază, de asemenea, că
prevederile criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art.
120 alin. (1) care se referă la principiul autonomiei locale în cadrul
organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar
nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal. Totodată,
consideră că prevederile de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor
constituţionale ale art. 121 alin. (1).
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168 din 13
decembrie 2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice
dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum
şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 823
din 20 decembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 387 din 13 iunie
2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002. Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 102 din 29 august 2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 673
din 11 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78 din 12 martie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Totodată,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 a fost modificată şi completată
prin Legea nr. 335 din 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 674 din 27 iulie 2004.
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului
de proprietate privată, ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea
proprietăţii private, în condiţiile legii organice, ale art. 120 alin. (1) care
consacră principiul autonomiei locale şi ale art. 121 alin. (1) şi (2)
referitoare la autorităţile comunale şi orăşeneşti.
Examinând actul normativ supus controlului de
constituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 168/2001 stabilesc măsuri pentru
atribuirea construcţiilor zootehnice şi a fabricilor
de nutreţuri combinate dezafectate în folosinţa gratuită a asociaţiilor
crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate juridică, precum şi a
persoanelor fizice sau persoanelor juridice care formulează cerere scrisă şi
dovedesc capacitatea tehnică şi financiară de a desfăşura activităţi de
creştere a animalelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din ordonanţa de
urgenţă, între construcţiile zootehnice dezafectate supuse acestor măsuri sunt
atât „bunuri imobile
aflate în proprietatea privată a [...] unităţilor administrativ-teritoriale,
după caz, precum şi cele din patrimoniul societăţilor comerciale cu capital
integral sau majoritar de stat din agricultură", cât şi fabrici de nutreţuri combinate dezafectate, aflate în
patrimoniul societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat
[lit. b].
Conform art. 3 din ordonanţă, construcţiile zootehnice
dezafectate, aflate în proprietatea privată a unităţilor
administrativ-teritoriale, „vor fi atribuite în folosinţă gratuită persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) de către
consiliile locale", construcţiile zootehnice
dezafectate, aflate în patrimonial societăţilor comerciale cu capital integral
sau majoritar de stat, „vor fi atribuite în folosinţă gratuită persoanelor
prevăzute la art. 2 lit. c) de către aceste societăţi comerciale [...]", iar
fabricile de nutreţuri combinate dezafectate „vor fi atribuite în folosinţă
gratuită persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) de către Autoritatea pentru
Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului".
Potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de
urgenţă, „atribuirea în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice
dezafectate, a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, a terenurilor de
sub construcţii şi a celor din incintă persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c)
se face în baza unui contract pe care acestea îl încheie cu consiliile locale,
cu societatea comercială ce deţine în patrimoniu construcţiile zootehnice
dezafectate [...] pentru o perioadă de maximum 5 ani, cu obligaţia de a
desfăşura activitatea de creştere a animalelor şi/sau producerea de nutreţuri
combinate". Construcţiile zootehnice şi fabricile de nutreţuri
combinate dezafectate se atribuie în folosinţă gratuită prin contract, în baza
unei cereri care se depune la direcţiile generale pentru agricultură şi
industrie alimentară judeţene de către persoanele prevăzute la art. 2 lit. c)
din ordonanţa de urgenţă [art. 6 alin. (1)].
Totodată, potrivit art. 7 alin. (1), „la expirarea termenului de maximum
5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă gratuită sau după
efectuarea investiţiilor prevăzute în contractul de atribuire în folosinţă
gratuită, fabrica de nutreţuri combinate, construcţia zootehnică, terenul de
sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevăzute la art.
2 lit. c), care le-au avut în folosinţă gratuită, potrivit prevederilor
prezentei ordonanţe de urgenţă, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea
contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţă gratuită, stabilită
potrivit normelor metodologice."
Curtea constată că asupra constituţionalităţii
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, raportat la prevederile art.
120 din Constituţie, s-a pronunţat prin Decizia nr. 181 din 8 mai 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 4 iulie 2003, statuând că dispoziţiile acestei
ordonanţe sunt constituţionale. Examinând motivele de neconstituţionalitate
invocate privind încălcarea principiului autonomiei locale, consacrat de art.
120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a constatat că acestea sunt
neîntemeiate, întrucât esenţial în acest sens este că măsura a fost instituită
prin ordonanţă de urgenţă, act de nivelul legii. Curtea a reţinut, în legătură
cu acest aspect, că în jurisprudenţa sa a mai examinat, în legătură cu alte
acte normative (legi şi ordonanţe), critici care vizau încălcări ale
principiului autonomiei locale prin instituirea unor obligaţii pentru
consiliile locale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie
2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a
reţinut în considerentele sale că „principiul autonomiei locale nu include
şi absolvirea autorităţilor administraţiei publice
locale de la obligaţia
respectării legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul
ţării". De asemenea, prin Decizia nr. 136 din
3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a
reţinut că „dispoziţiile constituţionale ale art. 119 şi art. 120 alin. (2)
se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei
publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei
autonomii de decizie în afara cadrului legal". Curtea a reţinut că
însăşi Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15
octombrie 1985, intrată în vigoare la 1 septembrie 1988, ratificată de România prin
Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997,
face referire, potrivit art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, prin
reglementarea conceptului de autonomie locală ca „dreptul şi capacitatea
efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a
gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte
importantă a treburilor publice". Pentru
aceleaşi considerente, actul normativ criticat nu contravine nici dispoziţiilor
constituţionale ale art. 121 privind autorităţile comunale şi orăşeneşti.
Totodată, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, raportat
la prevederile art. 41 alin. (2) şi (3) [în prezent art. 44] şi ale art. 135
alin. (6) [în prezent art. 136 alin. (5)] din Constituţie, s-a pronunţat prin
Decizia nr. 415 din 11 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004.
Curtea a reţinut că art. 44 alin. (1) din Constituţie,
potrivit căruia „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.
Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice,
să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor drepturi
fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare
sistematică a Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de
reglementare a dreptului de proprietate. Curtea a reţinut că măsurile
instituite prin ordonanţa de urgenţă criticată vizează repunerea în circuitul
economic agricol a unor construcţii dezafectate, deturnate de la destinaţia lor
firească, în scopul încurajării dezvoltării creşterii animalelor, cu consecinţe
pozitive asupra dezvoltării economice a unităţilor administrativ-teritoriale.
Or, acţionând astfel, statul se situează în planul exercitării concrete, prin
activitatea normativă, a atribuţiilor sale privind „protejarea intereselor
naţionale în activitatea economică" şi „crearea condiţiilor
necesare pentru creşterea calităţii vieţii", în conformitate cu
dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) şi f) din Constituţie. Pentru aceleaşi
considerente, actul normativ criticat nu contravine nici dispoziţiilor
constituţionale ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii
private.
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
De asemenea, Curtea constată că actul normativ criticat
nu instituie o transmitere silită a dreptului de proprietate. Posibilitatea
vânzării construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreţuri
combinate dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incintă,
aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi a
societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, este reglementată,
prin norme dispozitive, de art. 7 alin. (1) din ordonanţă, care prevede că „la expirarea termenului de maximum
5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă gratuită [...] fabrica
de nutreţuri combinate, construcţia zootehnică, terenul de sub acestea şi
incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) [...]."
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale
ale art. 154 referitoare la conflictul temporal de legi, se constată că acestea
nu au incidenţă în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în
valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii,
îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri
combinate dezafectate, excepţie ridicată de Consiliul Local Suceveni în
dosarele nr. 13/316/2008 şi nr. 1.508/316/2007 ale Judecătoriei Târgu Bujor şi
de Consiliul Local Negrileşti în Dosarul nr. 3.081/324/2007 al Tribunalului
Galaţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu