DECIZIE   Nr. 815 din 9 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 500 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 39 din 18 ianuarie 2007

Ioan Vida                              -  preşedinte

Nicolae Cochinescu               -  judecător

Acsinte Gaspar                      -  judecător

Kozsokar Gabor                   -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Tudorel Toader                     -  judecător

Marinela Mincă                     -  procuror

Afrodita Laura Tutunaru        -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 500 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Adrian Călugăru în Dosarul nr. 528/2006 al Judecătoriei Constanţa.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată, următoarele:

Prin Incheierea din 22 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 528/2006, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 500 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Adrian Călugăru în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de reabilitare judecătorească.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin principiului prezumţiei de nevinovăţie, deoarece la analizarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării judecătoreşti se solicită fişa de cazier judiciar. In cazul în care pe aceasta apare consemnarea potrivit căreia faţă de petent s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru o altă faptă, cererea de reabilitare se suspendă. In opinia autorului, această reglementare îngrădeşte libertatea individuală, deoarece petentul nu a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească, ci este doar cercetat penal pentru o altă faptă, beneficiind de prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituţie.

Judecătoria Constanţa opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin suspendarea cererii de reabilitare judecătorul nu se pronunţă asupra fondului, ci prorogă această decizie tocmai până la soluţionarea definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece raţiunea instituirii acestui caz de suspendare decurge din faptul că în sistemul nostru de drept reabilitarea este o măsură care vizează persoana condamnatului, tot trecutul acestuia, şi nu o anumită condamnare, în cazul condamnărilor succesive reabilitarea producând efecte cu privire la toate acestea şi având un caracter indivizibil.

Suspendarea cererii are un caracter temporar, nu afectează fondul cauzei privitoare la noua învinuire şi nu înseamnă că persoana care a formulat cererea este considerată vinovată de săvârşirea noii infracţiuni.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, prin suspendarea examinării cererii de reabilitare, titularul acesteia nu este considerat vinovat de noua faptă pentru care este cercetat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 500 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală „Suspendarea examinării cererii", care au următorul conţinut: „Dacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o altă infracţiune săvârşită de condamnat, examinarea cererii se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prezumţia de nevinovăţie constă în dreptul unei persoane căreia i se aduce o acuzaţie în materie penală de a fi considerată nevinovată până la condamnarea sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Acest principiu impune membrilor unui tribunal să nu pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, sarcina probei revenind acuzării, iar de dubii profitând acuzatul. In esenţă, prezumţia de nevinovăţie tinde să protejeze persoana cercetată de săvârşirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit în mod legal.

Prin reglementarea dedusă controlului de constitu­ţionalitate nu se aduce atingere principiului prezumţiei de nevinovăţie, dat fiind că suspendarea examinării cererii de reabilitare nu are niciun efect asupra procesului în care s-a   pus   în   mişcare   noua   acţiune   penală,   aceasta desfăşurându-se după regulile şi cu garanţiile prevăzute de lege.

Pe de altă parte, suspendarea examinării cererii de reabilitare este o opţiune procedurală a legiuitorului care nu se întemeiază pe înlăturarea prezumţiei de nevinovăţie a petentului pentru infracţiunea care formează obiectul noii acţiuni   penale,   aşa  cum  fără  temei  susţine   autorul excepţiei, ci pe necesitatea de a se stabili îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. c) din Codul penal, ca acesta să aibă o bună conduită pe întreaga perioadă până la soluţionarea cererii. Or, îndeplinirea acestei condiţii nu se poate verifica decât după finalizarea procesului în care s-a pus în mişcare noua acţiune penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.  146 lit. d) si al art.  147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 500 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Adrian Călugăru în Dosarul nr. 528/2006 al Judecătoriei Constanţa.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru