DECIZIE Nr.
814 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind
vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile
statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 574 din 30 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de
locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din
fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Oltchim" - S.A. din Râmnicu
Vâlcea în Dosarul nr. 1.427/288/2007 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei. In acest
sens, arată că la dosar au fost comunicate concluzii scrise de către partea Ion
Munteanu, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
anterioară a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea nr. 41 din 10 aprilie 2008, pronunţată
în Dosarul nr. 1.427/288/2007, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă
destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor
economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Oltchim" -
S.A. din Râmnicu Vâlcea într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a
face, respectiv obligarea autorului excepţiei de a încheia un contract de
vânzare-cumpărare, în temeiul art. 7 din Legea nr.
85/1992.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, ale art. 44 alin. (1),
alin. (2) teza întâi şi alin. (8), ale art. 45 şi ale art. 136 alin. (1) şi
(5), precum şi ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene şi ale art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Tratatul de la Lisabona,
întrucât este obligat să vândă locuinţele construite din fondurile unităţilor
economice sau bugetare de stat, al căror proprietar este, unor persoane care nu
mai au nicio legătură cu activitatea unităţii, chiar dacă locuinţele în cauză
au fost construite tocmai cu destinaţia de a fi locuite de către salariaţi.
Totodată, consideră că prevederile criticate sunt contrare atât dispoziţiilor
art. 1 coroborat cu art. 5 din Decretul-lege nr. 61/1990, raportate la art. 19
din Legea nr. 85/1992, cât şi dispoziţiilor art. 51 coroborat cu art. 53 din
Legea nr. 114/1996.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textul criticat nefiind contrar dispoziţiilor din Constituţie şi din
convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte. De
asemenea, consideră că art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu aduce atingere dreptului
de proprietate, „întrucât nu impune drept condiţie pentru efectuarea vânzării
decât pe aceea ca locuinţele să fie construite anterior intrării în vigoare a
legii." Totodată, arată că Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile
Unite s-a pronunţat în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2008 prin
Decizia nr. 5, prin care, admiţând recursul în interesul legii, a stabilit că
dispoziţiile Legii nr. 85/1992 sunt aplicabile chiar şi în cazul contractelor
de închiriere încheiate după intrarea în vigoare a acestui act normativ. Face
referire, de asemenea, la deciziile nr. 10/1994, nr. 164/2001, nr. 104/2004 şi
nr. 252/2004 prin care Curtea Constituţională a statuat că „dispoziţiile art. 7
din Legea nr. 85/1992, chiar dacă instituie o limitare a exerciţiului dreptului
de proprietate al societăţilor comerciale asupra acestor locuinţe, o atare
limitare este conformă prevederilor constituţionale invocate, fiind justificată
din punct de vedere juridic, social şi moral".
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale. In acest
sens, arată că dispoziţiile criticate sunt în acord cu dispoziţiile
constituţionale conform cărora proprietatea privată este inviolabilă, în
condiţiile legii organice.
Totodată, făcând referire la deciziile nr. 278/2003 şi nr. 223/2004, reţine
soluţia Curţii Constituţionale dată odată cu efectuarea controlului de
constituţionalitate al prevederilor criticate, şi anume faptul că acestea
consacră „o normă de justiţie socială".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de
locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din
fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, având următorul cuprins: "Locuinţele construite
din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării
în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi
vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata
integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi
ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile
prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3,
titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie
1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital
de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa după această dată sau,
după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de
stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au
aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile
de evaluare, de achitare integrală sau în rate a preţului şi de exceptare de la
vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin.
1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de
vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor
face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi,
completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.
93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe
ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a
Legii nr. 85/1992.
Art. 1. alin.2 se aplică în mod corespunzător.
Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care
nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi,
sunt cele destinate cazării personalului unităţilor economice sau bugetare
care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită
prezenţa, permanentă sau în caz de urgenţă, în cadrul unităţilor. Aceste
locuinţe nu se vând.
Unităţile economice sau bugetare pot să deţină şi să
construiască din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii
salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă.
Modul de administrare şi eventuala înstrăinare a acestor locuinţe se vor
stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unităţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate
personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului
de Interne, nu se vând."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 20, ale art. 44 alin. (1), alin.
(2) teza întâi şi alin. (8), ale art. 45 şi ale art. 136 alin. (1)şi (5).
Totodată, invocă contrarietatea textului de lege criticat faţă de dispoziţiile
art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 17 alin. (1) din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii, precum şi faţă de art. 6 alin. (1), (2) şi
(3) din Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, ratificat de
România prin Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de
modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire
a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12
februarie 2008.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai
pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 113 din 19 februarie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, şi Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 461 din 9 iulie 2007, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Curtea a statuat că art. 7 din Legea nr. 85/1992
consacră o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să
cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în
vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază s-a apreciat că dispoziţiile
criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie,
ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea a reţinut
că, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au
intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior
adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea
locuinţe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a
dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective.
Astfel, se consacră o normă de justiţie socială,
conformă atât art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, cât şi art. 136 alin.
(1) şi (5) din Constituţie,
precum şi în deplină concordanţă cu normele instituite în actele internaţionale
invocate.
In cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri
a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare
către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum
a statuat Curtea Constituţională - o obligaţie in
rem, instituită în considerarea obiectului
(locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o
obligaţie in personam, reglementată
în considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat naştere pe calea
privatizării.
Curtea a constatat că textele de lege criticate nu
prevăd o expropriere şi nici o naţionalizare sau orice altă măsură de trecere
silită a locuinţelor în proprietatea publică a statului. In acelaşi mod, se
reţine că art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu instituie o confiscare, ci o
transmitere în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai
acestora, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin
cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, art. 44 alin. (8) din
Constituţie nefiind astfel încălcat.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în
deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză,
neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor
art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că acestea sunt aplicabile numai în
ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale, restrângere care nu a fost constatată de Curte.
De asemenea, contraritatea textului de lege criticat în
raport cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea
economică nu poate fi reţinută, deoarece reglementarea criticată dă
posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au
contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic, ceea ce nu
echivalează cu o restrângere a liberei iniţiative.
Totodată, Curtea constată că invocarea atât a
dispoziţiilor art. 1 coroborat cu art. 5 din Decretul-lege nr. 61/1990,
raportate la art. 19 din Legea nr. 85/1992, cât şi a dispoziţiilor art. 51
coroborat cu art. 53 din Legea nr. 114/1996 nu poate fi primită, deoarece
controlul constituţionalităţii textelor de lege criticate are loc numai prin
raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care
România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia
internă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă
destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor
economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Oltchim" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.427/288/2007 al
Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu