DECIZIE Nr.
813 din 9 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si ale art. 11 alin. (1)
lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia
agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 1012 din 20 decembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „EWB & Transport" - S.R.L.
din Oradea în Dosarul nr. 1.763/2005, al Judecătoriei Şimleu Silvaniei.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 21 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.763/2005, Judecătoria Şimleu Silvaniei a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „EWB & Transport" - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca
obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin.
(1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 contravin
prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) care consacră
prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la
obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei
loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv prezumţia de
nevinovăţie. Se arată, în acest sens, că prevederile de lege criticate
contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece acestea
„stabilesc şi permit agenţilor constatatori puteri în temeiul cărora
contravenientul este vinovat, indiferent de obiecţiile sale".
Judecătoria Şimleu Silvaniei apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere
normelor constituţionale şi convenţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, critica de
neconstituţionalitate vizând, în realitate, stricta aplicare a legii, iar nu
aspecte de neconstituţionalitate.
Mai menţionează că, prin Decizia nr. 355/2006, Curtea
Constituţională a statuat că stabilirea contravenţiei de la art. 10 lit. b) şi
a sancţiunii corespunzătoare prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 reprezintă o opţiune legitimă a
legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura
libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Cu acelaşi
prilej s-a reţinut că măsurile sancţionatorii dispuse prin actul normativ
criticat vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislaţiei
fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social şi al
ordinii de drept, aceasta îndreptăţind adoptarea unor măsuri specifice de
preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera
fenomene economice negative.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 sunt constituţionale. In acest sens, arată
că susţinerile potrivit cărora textele de lege contravin art. 23 alin. (11) din
Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece prezumţia de nevinovăţie este proprie
doar procesului penal. Expresia „contravenient" conţinută de dispoziţiile
de lege atacate caracterizează persoana care a săvârşit o contravenţie şi nu
are sensul de „învinuit" sau „inculpat" din legislaţia penală, de
care se leagă prezumţia de nevinovăţie.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din ordonanţă
faţă de art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, se arată că acestea
nu numai că nu le încalcă, ci, contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, dau
expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie.
Apreciază totodată că dispoziţiile art. 20 alin. (1)
din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 11
alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având
următorul conţinut:
- Art. 10 lit. b): „Constituie
contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate
infracţiuni: [...] b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se
dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art.
5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1
alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau
serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale,
precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative.";
- Art. 11 alin. (1) lit.
b): „Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la
art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d),
astfel: ['...] b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), I) şi m) se sancţionează cu
amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) care
consacră prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare
la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei
loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv prezumţia de
nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale vizează, în esenţă, maniera în care
agentul constatator a respectat, în speţă, procedura legală de aplicare a
amenzii contravenţionale, precum şi modalitatea de stabilire în concret a acesteia.
Ca atare, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei se referă, în
realitate, la aspecte legate de aplicarea textelor de lege criticate de către
organele abilitate şi nu se constituie într-o veritabilă critică de
neconstituţionalitate, care să reflecte relaţia de contrarietate între textele
de lege atacate şi normele constituţionale şi convenţionale invocate. Ele
reprezintă, mai degrabă, motive specifice unei plângeri contravenţionale
formulate în faţa instanţei de judecată, astfel că nu pot fi reţinute de către
instanţa de contencios constituţional.
De altfel, Curtea Constituţională a statuat în
jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 nu contravin prevederilor
art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, reţinând, faţă de criticile
referitoare la nivelul amenzii,' „că stabilirea unei contravenţii şi
sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului,
care [...] dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea
comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie".
In plus, autorul excepţiei susţine încălcarea art. 23
alin. (11) din Constituţie şi a art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la
prevederile art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală. Curtea constată că
dispoziţiile de lege criticate, reglementând unele contravenţii în domeniul obligaţiilor pe care agenţii economici le
au în desfăşurarea activităţii lor, precum şi amenzile corespunzătoare, nu aduc
atingere principiului constituţional al prezumţiei de nevinovăţie. In temeiul
art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, actele de
constatare şi sancţionare a contravenţiilor pot fi atacate în justiţie,
potrivit legislaţiei privind regimul juridic al contravenţiilor, contestaţia
fiind soluţionată în cadrul unui litigiu, cu citarea părţilor, acestea
beneficiind de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil
într-o societate democratică.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „EWB & Transport" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr.
1.763/2005 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi