DECIZIE Nr. 81
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 152 din 28 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal,
excepţie ridicată de Lăcrămioara Roznovăţîn Dosarul nr. 7/121/2005 al Curţii de
Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13
septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7/121/2005, Curtea de Apel Galaţi
- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie
invocată de Lăcrămioara Roznovăţ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
libera iniţiativă şi liberul acces la activităţile economice consacrate prin
dispoziţiile art. 45 din Constituţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, care au următorul
conţinut: „Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul
încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără
această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în
condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele
precedente, după distincţiile acolo arătate."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 45 referitoare la Libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din
Codul penal, sub aspectul aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi în
prezenta cauză, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 391
din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005, şi, mai
recent, prin Decizia nr. 717 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 22 octombrie
2007, în sensul respingerii acesteia.
Cu acel prilej, Curtea, invocând jurisprudenţa sa
anterioară, a reţinut că alin. 3 al art. 215 din Codul penal incriminează
înşelăciunea ca o gravă faptă antisocială contra patrimoniului, constând în
înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt
absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept
înşelăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată.
Cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale
ale art. 45 referitoare la Libertatea economică, s-a reţinut că, aşa cum
rezultă chiar din conţinutul textului criticat, elementul material al
infracţiunii de înşelăciune are drept premisă o acţiune şi, respectiv, o omisiune care induce
cocontractantul într-o eroare determinantă la încheierea ori executarea
actului. Dacă eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau
executat în condiţiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundată
infracţiunea de înşelăciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De
aceea invocarea dispoziţiilor constituţionale menţionate este nepertinentă.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea, întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de
Lăcrămioara Roznovăţ în Dosarul nr. 7/121/2005 al Curţii de Apel Galaţi -
Secţia penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu