DECIZIE   Nr. 81 din  8 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 246 din 24 martie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Cibela Bistrita" - S.A. in Dosarul nr. 710/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 1 februarie 2005, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, in conformitate cu dispozitiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amanat pronuntarea la data de 8 februarie 2005.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 710/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Cibela Bistrita" - S.A. intr-un litigiu avand ca obiect o contestatie la executare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 13 alin. (5) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 21 alin. (1) - (3), precum si ale art. 44 alin. (1) si (2) teza intai. In acest sens se sustine ca exista o contradictie intre "afirmarea principiului celeritatii (in ceea ce priveste procedurile de preluare si valorificare a activelor bancare cesionate) si instituirea unui termen de prescriptie a executarii silite extrem de lax, de 7 ani, prin derogare de la dispozitiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958, care prevede ca termenul general de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, <<in temeiul oricarui titlu executor>>, este de 3 ani". Prin urmare, in opinia autorului exceptiei aceasta reglementare "contravine chiar scopului si principiului celeritatii enuntate in cuprinsul ordonantei, prin aceea ca AVAS ii este permisa o pasivitate dincolo de termenul general de 3 ani, aplicabil tuturor celorlalti creditori".
    Se mai sustine ca prevederile criticate contravin "regulilor cesiunii (art. 1.391 si urm. din Codul civil), reguli carora ordonanta arata ca i se supune".
    Pe cale de consecinta, autorul exceptiei apreciaza ca "se instituie un tratament neegal, rezultat din dezacordul dintre termenul general de prescriptie de 3 ani aplicabil bancilor (societati comerciale), persoanelor fizice si juridice, si termenul de prescriptie de 7 ani aplicabil dreptului de a cere executarea silita a AVAB", fapt ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 si ale art. 44 alin. (2).
    Autorul exceptiei considera, de asemenea, ca, "prin instituirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita de 7 ani, printr-o reglementare care produce efecte retroactive asupra regimului proprietatii pe care garantul, si extins - partile, l-au avut in vedere la data incheierii contractului de garantie imobiliara", se incalca principiul neretroactivitatii legii prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ridicata ca fiind neintemeiata. In acest sens, se arata ca, "prin legea speciala, respectiv Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, legiuitorul roman a inteles sa deroge de la dreptul comun, respectiv Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva, data fiind natura creantelor protejate de aceasta lege, si anume creantele bugetare", ceea ce nu este de natura sa incalce prevederile art. 16 si 44 din Constitutie.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    In punctul de vedere prezentat, Guvernul arata ca dispozitiile criticate "se refera doar la anumite creante preluate de AVAB [...], in considerarea naturii deosebite a acestor creante si a stransei legaturi a acestora cu datoria publica, bugetul statului si ocrotirea interesului public, si nu incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, nefiind prevazute, in situatii egale, drepturi procedurale diferentiate pentru AVAB si pentru debitorii sai".
    Totodata se arata ca dispozitiile criticate nu incalca principiul neretroactivitatii legii, intrucat "se prevede expres ca termenul de 7 ani nu se aplica creantelor pentru care dreptul de a cere executarea silita este prescris, iar motivele invocate de reclamanta privesc aspecte de aplicare in timp a legii, si nu de constitutionalitate".
    Se apreciaza de catre Guvern ca prevederile constitutionale ale art. 21 si ale art. 44 alin. (2), invocate de autorul exceptiei in sustinerea acesteia, nu sunt incidente in cauza. Conform punctului de vedere exprimat de Guvern, aspectele prezentate de autorul exceptiei "privesc probleme de interpretare in aplicarea prevederilor (criticate) si nu de constitutionalitate".
    Guvernul mai arata, de asemenea, ca "Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, republicata, reia din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, in prezent abrogata, dispozitiile ce reglementau o procedura speciala de valorificare a creantelor neperformante si pentru solutionarea cererilor de orice natura in legatura cu aceste creante, precum si pentru executarea silita". In legatura cu aceste dispozitii, Guvernul arata ca, printr-o jurisprudenta constanta, Curtea Constitutionala a respins exceptiile de neconstitutionalitate ridicate. Sunt invocate in acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 126 din 4 iulie 2000 si nr. 242 din 23 noiembrie 2000.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textul legal criticat nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat "reglementarea legala dedusa controlului de constitutionalitate se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta de ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare". Totodata se considera ca "institutia prescriptiei si termenele in raport cu care aceasta isi produce efectele nu pot fi considerate de natura a aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, finalitatea acestor termene fiind aceea de a asigura un climat de ordine, stabilitate si securitate a raporturilor juridice civile".
    De asemenea, Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu incalca prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1), intrucat "continutul si limitele dreptului de creanta asupra statului sunt stabilite de lege, in cazul de fata art. 13 alin. (5) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998". Cu privire la celelalte dispozitii legale invocate de autorul exceptiei in sustinerea acesteia, Avocatul Poporului considera ca "nu au relevanta in cauza de fata".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 13 alin. (5) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001. In temeiul art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 120/2001 pentru completarea art. 19^49 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 625 din 4 octombrie 2001, aprobata prin Legea nr. 69/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 52 din 25 ianuarie 2002, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.
    Dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale au urmatorul cuprins:
    - Art. 13 alin. (5) teza intai: "Termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor preluate de AVAB, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, dupa caz, au fost investite cu formula executorie, este de 7 ani".
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 21 alin. (1) - (3), precum si cele ale art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai. Acestea au urmatorul cuprins:
    - Art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile."
    - Art. 16: (1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
    - Art. 21 alin. (1) - (3): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
    - Art. 44 alin. (1) si (2) teza intai: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca, in esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca prin dispozitiile criticate, care instituie in favoarea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului un termen de prescriptie de 7 ani cu privire la dreptul de a cere executarea silita, se incalca prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) - (3), precum si ale art. 44 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, se mai sustine ca, prin instituirea ulterioara a acestui termen pe care partile "nu l-au avut in vedere la data incheierii contractului de garantie imobiliara", se incalca si prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie privind neretroactivitatea legii.
    Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca nu exista incompatibilitate intre textul criticat si dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei. Stabilirea unui termen de prescriptie cu privire la dreptul de a cere executarea silita, diferit de cel general, se justifica in cauza prin natura speciala a creantelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului sa aprecieze aceasta situatie.
    Curtea retine ca nu se poate sustine incalcarea principiului egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, in acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu inseamna uniformitate, fiind posibila stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situatii diferite, cand aceasta se justifica in mod rational si obiectiv. In cazul de fata, aceasta solutie se impune datorita legaturii indisolubile dintre creantele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului si bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare suficienta pentru diferenta de tratament juridic in ceea ce priveste termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.
    De asemenea, Curtea retine, in raport cu textul constitutional al art. 16 alin. (1), ca reglementarea legala supusa controlului de constitutionalitate se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta de ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare.
    In ceea ce priveste critica autorului exceptiei referitoare la pretinsa incalcare a principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile, Curtea retine ca textul criticat nu cuprinde dispozitii care sa infranga acest principiu. Dimpotriva, teza a doua a art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 prevede: "Acest termen nu se aplica creantelor pentru care dreptul de a cere executarea silita a fost prescris."
    Referitor la invocarea incalcarii art. 21 alin. (1) - (3) din Constitutie, Curtea retine ca atat jurisprudenta Curtii Constitutionale, cat si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului au stabilit ca fixarea unui termen de prescriptie, a altor termene sau conditii procedurale nu are semnificatia incalcarii dreptului de acces liber la justitie. Prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Curtea a statuat ca "institutia prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a acestui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civile".
    Stabilirea unor termene de prescriptie diferite, in raport cu natura unor creante, nu incalca nici o dispozitie a Legii fundamentale, aceasta posibilitate fiind la latitudinea legiuitorului.
    Curtea constata ca sustinerea potrivit careia dispozitia criticata incalca prevederile art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai din Constitutie nu este intemeiata. In cauza nu se pune problema incalcarii dreptului de proprietate privata al autorului exceptiei si nici a garantarii creantelor asupra statului, ci a instituirii unui termen de prescriptie special cu privire la dreptul de a cere executarea silita in favoarea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului. Curtea constata ca reglementarea legala criticata ocroteste realizarea veniturilor publice, prin urmare nu se are in vedere ocrotirea in mod diferentiat a proprietatii private in raport cu calitatea titularilor, astfel cum sustine autorul exceptiei. In cauza nu se pune nici problema incalcarii principiului ocrotirii egale a proprietatii private, indiferent de titular, intrucat, fiind vorba de creante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, acestea au o stransa legatura cu datoria publica interna si, pe cale de consecinta, cu bugetul de stat si cu asigurarea surselor veniturilor publice.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Cibela Bistrita" - S.A. in Dosarul nr. 710/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 februarie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly