DECIZIE Nr.
809 din 19 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300, 403, 581 si 582 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 432 din 24 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi următoarele, art. 403, 581 şi
582 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Dan şi Maria Dan
în Dosarul nr. 9.273/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
789D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea
ridicată în Dosarul nr. 787D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din
oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 789D/2009 la Dosarul nr.
787D/2009.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 789D/2009 la Dosarul nr.
787D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi 403 din Codul de
procedură civilă este inadmisibilă, iar cea care priveşte prevederile art. 581
şi 582 din acelaşi cod este neîntemeiată, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 24 februarie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 9.273/296/2008 şi nr. 89/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 300 şi următoarele, art. 403, 581 şi 582 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Dan şi Maria Dan în cauze
având ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale şi suspendarea executării
unei hotărâri judecătoreşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 300 şi următoarele, precum şi art. 403 din Codul
de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd inaplicabilitatea
lor în cazul hotărârilor prin care s-a dispus suspendarea executării silite.
Totodată, sunt considerate neconstituţionale dispoziţiile art. 581 şi 582 din
Codul de procedură civilă, întrucât dau posibilitatea adoptării, într-un termen
foarte scurt, a unor hotărâri judecătoreşti fără citarea părţilor.
Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele
scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 300 şi următoarele, art. 403,
581 şi 582 din Codul de procedură civilă. In realitate, din motivarea excepţiei
se constată că obiectul acesteia îl reprezintă dispoziţiile art. 300, 403, 581
şi 582 din Codul de procedură civilă, texte asupra constituţionalităţii cărora
Curtea urmează a se pronunţa. Aceste texte legale au următorul cuprins:
- Art. 300: „Recursul suspendă executarea hotărârii
numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de
construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi
în cazurile anume prevăzute de lege.
La cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului
poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte
cazuri decât cele la care se referă alin. 1.
Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate
fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin
încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea
vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă
este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.
Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni
asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. 3 aplicându-se în mod
corespunzător.";
- Art. 403: „Până la soluţionarea contestaţiei la
executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă
poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de
instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii,
pierii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului.
Asupra cererii de suspendare formulate potrivit
alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care
poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea,
preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor,
suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare
de către instanţă. Incheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea
care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau
de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este
deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul.";
- Art. 581: „Instanţa va putea să ordone măsuri
vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi
prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea
repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei
executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce
la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de
urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen.";
- Art. 582: „Ordonanţa este supusă recursului în
termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la
comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la
judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va
stabili de către aceasta.
Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu
citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea
pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.
Impotriva executării ordonanţei preşedinţiale se
poate face contestaţie."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Totodată, sunt considerate ca fiind încălcate şi prevederile art. 6 paragraful
1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, se constată următoarele:
1. Excepţia de neconstituţionalitate ce vizează
dispoziţiile art. 300 şi 403 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă,
întrucât autorul acesteia critică o omisiune de reglementare. Or, potrivit art.
2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa
dispoziţiile legale supuse controlului său, această competenţă aparţinând
Parlamentului. Mai mult, se reţine că în susţinerea acestei critici nu este
invocată nicio prevedere constituţională, contrar art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992, ceea ce se constituie într-o altă cauză de inadmisibilitate.
2. Curtea Constituţională, prin numeroase decizii, s-a
mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 581 şi 582 din
Codul de procedură civilă. Astfel, Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 396
din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.160 din 8 decembrie 2004, Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, Decizia nr. 305 din 6
aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din
3 mai 2006, Decizia nr. 31 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 115 din 13 februarie 2008, Decizia nr. 657 din 10
iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din
23 iulie 2008, şi Decizia nr. 799 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, respingând excepţia
de neconstituţionalitate, a statuat că reglementările criticate instituie o
procedură specială potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune, prin
ordonanţă preşedinţială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror
urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi
sau interese legitime. Totodată, prin procedura de urgenţă instituită de art.
581 din Codul de procedură civilă nu se îngrădeşte dreptul oricărei persoane de
a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a
intereselor sale legitime şi, implicit, dreptul la un proces echitabil.
Dimpotrivă, prin această procedură se creează o posibilitate în plus pentru cel
vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de
ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui
drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente
şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar
ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a
ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării executării acesteia,
prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument
suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 300 şi 403 din Codul de procedură civilă urmează să fie
respinsă ca inadmisibilă, iar cea a dispoziţiilor art. 581 şi 582 din acelaşi
cod ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi 403 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Vasile Dan şi Maria Dan în dosarele nr.
9.273/296/2008 şi nr. 89/83/2009 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia civilă.
II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi 582 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi
instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly