DECIZIE Nr.
806 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedura penala si art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 10 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din
Codul de procedură penală şi art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială S.M.R. -
S.A. Balş în Dosarul nr. 1.521/184/2009 al Tribunalului Olt - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.521/184/2009, Tribunalul Olt - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781
alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală şi art. 155 alin. (1) din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
S.M.R. - S.A. Balş într-un dosar având ca obiect o plângere împotriva
rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că modul de redactare a art. 155 alin. (1) din
Legea nr. 31/1990 implică interpretări diferite, ceea ce constituie o formă de
îngrădire, de îngreunare, a accesului la justiţie, la un proces echitabil şi la
soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Rezultă din dispoziţiile
acestui articol că procurorul, care îşi desfăşoară activitatea cu respectarea
principiului legalităţii, nu poate dispune din oficiu începerea cercetării
penale decât în urma unei sesizări făcute de adunarea generală. Reglementarea
creează confuzii între răspunderea civilă şi cea penală, părţile fiind în
situaţia de a primi o interpretare prin care se adaugă la lege de către
magistrat, cu consecinţa întârzierii litigiului. Interpretările textului
menţionat conduc implicit la tergiversarea soluţionării, ceea ce contravine şi
dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. In ceea ce priveşte reglementarea art.
2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, autorul
apreciază că prin respingerea ca nefondată a plângerii, fără a se administra
probe de care se ia în mod nemijlocit cunoştinţă, judecătorul încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la un proces
echitabil şi pe cele ale art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea părţilor
şi la imparţialitatea justiţiei.
Tribunalul Olt - Secţia penală apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală şi art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: a)
respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz,
ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;";
- Art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990: „Acţiunea
în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a
membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi a cenzorilor
sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societăţii de aceştia prin
încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine adunării generale,
care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 alin. (3) privind liberul acces la justiţie, art. 124 privind
înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, aşa cum a fost formulată, Curtea constată că, în realitate,
criticile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate vizează chestiuni care
ţin de interpretarea şi aplicarea legii ce sunt de competenţa instanţelor de
judecată. In consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului, rezultă că excepţia de
neconstituţionalitate este inadmisibilă.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură
penală, Curtea constată că asupra acestor dispoziţii s-a mai pronunţat, prin
raportare la critici similare, prin Decizia nr. 170 din 22 martie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 25 aprilie
2005, şi prin Decizia nr. 903 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 561 din 12 august 2009.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin
valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, Societatea Comercială S.M.R. - S.A. Balş în
Dosarul nr. 1.521/184/2009 al Tribunalului Olt - Secţia penală.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar
al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae