DECIZIE Nr.
806 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 143 din 26 februarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei,
excepţie ridicată de Czifra Geza în Dosarul nr. 1.928/255/2006 al Judecătoriei
Marghita.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.928/255/2006, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55
alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Czifra Geza într-o cauză ce
are ca obiect soluţionarea unei acţiuni în tăgăduirea paternităţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă
prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi ale art. 21 din
Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece creează o situaţie
de inegalitate între tatăl copilului şi celelalte categorii de persoane care
pot exercita acţiunea în tăgăduirea paternităţii. Prin admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul
familiei s-a înlăturat inegalitatea în ceea ce priveşte persoanele care pot
exercita acţiunea în tăgăduirea paternităţii, dar s-a creat o inegalitate cu
privire la termenul în care poate fi promovată aceasta. Astfel, pentru mamă şi
pentru copil acţiunea este imprescriptibilă, în timp ce pentru tată termenul
este de 6 luni de la data când acesta a luat cunoştinţă despre naşterea
copilului.
Judecătoria Marghita arată
că, prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, Curtea Constituţională a
constatat că dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt
neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei
şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în
tăgăduirea paternităţii. Regimul juridic al filiaţiei faţă de tată, rezultat ca
efect al Deciziei Curţii Constituţionale, nu a suferit nicio modificare în
privinţa prescriptibilităţii acţiunii intentate de tatăl copilului şi nici nu a
fost completat cu noi dispoziţii legale prin care să se stabilească termenul în
care acţiunea poate fi exercitată de mamă sau de copil. Astfel, în absenţa unei
dispoziţii legale prin care să se stabilească termenul în care acţiunea în
tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de mamă sau de copil, nu se poate
constata existenţa vreunei discriminări.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unui
termen de prescripţie de 6 luni pentru introducerea acţiunii în tăgăduirea paternităţii
este motivată de necesitatea socială de a clarifica în cel mai scurt timp
posibil statutul civil al persoanei, precum şi de obligaţia statului de a apăra
interesele mamei şi copilului.
Totodată, se arată că textul de lege criticat
garantează accesul liber la justiţie al titularului acţiunii în tăgăduirea
paternităţii.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2004, şi la Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.116 din 12 decembrie 2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei, potrivit cărora „Acţiunea
în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de şase luni de la data când
tatăl a cunoscut naşterea copilului."
In opinia autorului, prevederile legale criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, celor cuprinse în art. 20
alin. (1) referitoare la interpretarea şi aplicarea în concordanţă cu
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate
la care România este parte a dispoziţiilor constituţionale privind drepturile
şi libertăţile cetăţenilor, şi celor cuprinse în art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie, precum şi celor cuprinse în art. 6 paragraful 1 privind
dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea observă că asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, în
raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005, statuând că
textul de lege criticat nu instituie un regim discriminatoriu între copilul
născut în timpul căsătoriei, mama copilului şi tatăl acestuia, în privinţa
termenului de exercitare a acţiunii în tăgăduirea paternităţii. De asemenea,
Curtea a reţinut că niciun tratament discriminator nu este aplicat titularului
acţiunii în tăgăduirea paternităţii în raport cu titularul acţiunii în
contestarea recunoaşterii de paternitate; în primul caz acţiunea este supusă
prescripţiei, în cel de-al doilea caz este imprescriptibilă, dat fiind că cele
două situaţii juridice invocate nu sunt identice şi nici similare, astfel că
reglementarea lor diferită nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie.
De asemenea, prin Decizia nr. 646 din 5 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 919 din 13 noiembrie 2006, Curtea a constatat că
prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei nu contravin dispoziţiilor art.
21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, ci instituie norme
procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile
constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora procedura de judecată
este prevăzută numai prin lege.
Pentru aceleaşi motive nu poate fi primită nici critica
privind încălcarea, prin prisma art. 20 din Constituţie, a prevederilor art. 6
paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Czifra
Geza în Dosarul nr. 1.928/255/2006 al Judecătoriei Marghita.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu