DECIZIE Nr.
799 din 19 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr.
18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 545 din 5 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, excepţie ridicată de Rudolf Richard Schuster în Dosarul nr.
2.676/175/2008 al Judecătoriei Aiud şi de Johann Sterbling în Dosarul nr.
18.591/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 625D/2009 şi nr. 699D/2009, pune
în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 699D/2009 la Dosarul nr.
625D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.676/175/2008 al Judecătoriei Aiud, şi prin Incheierea din 17
februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 18.591/325/2008 al Judecătoriei
Timişoara, Curtea Constituţională a fost sesizată pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a art. 48 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, excepţie ridicată de Rudolf Richard Schuster şi de Johann
Sterbling.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale,
încălcând prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră
principiul nediscriminării, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie şi
ale art. 44 referitoare la garantarea proprietăţii private.
Astfel, beneficiul legii reparatorii este condiţionat
de deţinerea cetăţeniei române de către persoana îndreptăţită să solicite
reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole
sau terenuri cu destinaţie forestieră, contravenind în această manieră
principiului nediscriminării consacrat de Legea fundamentală.
Pe de altă parte, art. 48 din lege îngrădeşte şi
dreptul de petiţionare al persoanei îndreptăţite, ca modalitatea prin care
cetăţeanul are posibilitatea de a-şi valorifica un drept. Insă, aşa cum este
redactat art. 48 din lege, se recunoaşte doar cetăţenilor români posibilitatea
de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ceea ce
constituie o încălcare gravă a dreptului garantat prin Constituţie.
Judecătoria Aiud şi Judecătoria
Timişoara apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie
1998, text de lege care are următorul conţinut: „Cetăţenii români cu
domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au
redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul
în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru
suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră,
prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la
limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru
terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu
destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la
art. 9 alin. (3)-(9)."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, 21, 44, 51, 52 şi
53.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a
pronunţat prin Decizia nr. 630/2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007. Cu acel prilej Curtea a reţinut
că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de
proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a
moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a
legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie
fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este
reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul şi în condiţiile legii. In
acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptăţite a formula
cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48
stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetăţenii români
cu domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii cetăţeni români care
şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu
domiciliul în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii -
proprietatea funciară - şi scopul declarat al acesteia - retrocedarea către
foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra
terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat
-, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub
aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului,
condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a
dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român
reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţională.
Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din
Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii
dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi
apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care
aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a
acestei incapacităţi speciale.
Potrivit normei constituţionale, una dintre
modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de
către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune
că aceştia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun
(art. 650 din Codul civil şi următoarele), Legea nr. 18/1991, republicată,
fiind o lege specială care îi are ca destinatari doar pe cetăţenii români.
Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea
dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în
vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate
invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea
constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă
vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmează a se naşte
ulterior.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art.146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu
majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată
de Rudolf Richard Schuster în Dosarul nr. 2.676/175/2008 al Judecătoriei Aiud
şi de Johann Sterbling în Dosarul nr. 18.591/325/2008 al Judecătoriei
Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu