DECIZIE Nr.
798 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 467 din 7 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, excepţie invocată de Grigore Constantin Stoica în
Dosarul nr. 11.011/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei.
Preşedintele dispune să se facă apelul si în dosarele
nr. 16 D/2010, nr. 328 D/2010, nr. 329 D/2010, nr. 431 D/2010 şi nr. 514
D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie
invocată de Florin Dumitru, Vicenţiu Virgil Păun, Florin Bogdan Trifan, Florin
Nica si Leonard Gabriel Ionică în dosarele nr. 13.681/302/2009, nr.
11.007/302/2009, nr. 16.803/302/2009, nr. 16.796/302/2009 şi, respectiv, nr.
16.580/302/2009 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal sunt prezenţi Florin Dumitru,
Vicenţiu Virgil Păun şi Florin Nica, lipsind Florin Bogdan Trifan şi Leonard
Gabriel Ionică, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor
de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 14 D/2010, nr. 16 D/2010,'nr.
328 D/2010, nr. 329 D/2010, nr. 431 D/2010 şi nr. 514 D/2010, pune în discuţie,
din oficiu, problema conexării cauzelor.
Părţile prezente nu se opun conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea dosarelor nr. 16 D/2010, nr. 328 D/2010, nr. 329 D/2010, nr.
431 D/2010 şi nr. 514 D/2010, la Dosarul nr. 14 D/2010, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul, pe rând, autorilor excepţiei prezenţi. Având cuvântul, Grigore
Constantin Stoica solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, văzând data sesizării Curţii
Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză,
apreciază că a existat un interval de timp suficient pentru pregătirea apărării
şi, prin urmare, solicită respingerea cererii de amânare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare
formulată.
Autorul excepţiei Dumitru Florin arată că renunţă la
excepţia de neconstituţionalitate ridicată, cerere care a fost depusă şi la
dosarul cauzei.
Curtea constată că nu poate fi primită cererea de
renunţare formulată, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr.
47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează
la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de
procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea
procesului (...)." Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie
de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor
reglementări legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, iar soluţia asupra
excepţiei este de interes general. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate
nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi nu este susceptibilă de
acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea acesteia de către
partea care a ridicat-o.
Vicenţiu Virgil Păun şi Florin Nica solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege
criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 30 noiembrie 2009, 14 decembrie
2009, 20 ianuarie 2010, 16 februarie 2010 si 15 februarie 2010, pronunţate în
dosarele nr. 11.011/302/2009, nr. 13.681/302/2009, nr. 11.007/302/2009, nr.
16.796/302/2009 si, respectiv, nr. 16.580/302/2009, Judecătoria Sectorului 5
Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, excepţie invocată de Grigore Constantin Stoica,
Florin Dumitru, Vicenţiu Virgil Păun, Florin Nica şi Leonard Gabriel Ionică.
Prin Incheierea din 20 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 16.803/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 23 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată
de Florin Bogdan Trifan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similară în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că textul de
lege criticat este neconstituţional, deoarece „stabilirea în mod arbitrar şi pe
criterii imprecis determinate nu poate decât să determine o inegalitate a
cetăţenilor în faţa legii, lăsată la îndemâna unui organ de autoritate publică
aşa cum este Comisia de individualizare a regimului de executare a
pedepsei". Aprecierea că decizia o are judecătorul delegat este neconformă
cu dreptul la integritate psihică, întrucât acesta ia decizia pe baza
raportului Comisiei, care poate dispune „în mod excepţional", fără
stabilirea unor limite, ce înseamnă regimul pe care urmează să îl suporte
deţinutul. In aceeaşi măsură, „analizarea de către aceeaşi Comisie a naturii şi
modului de săvârşire a infracţiunii, fără ca deţinutul să aibă posibilitatea
depunerii de probatorii, iar Comisia să aibă întreaga situaţie avută în vedere
de instanţa de judecată care a pronunţat condamnarea, reprezintă un act de
ingerinţă în actul autorităţii judiciare, nepermis într-o ordine
constituţională în care separaţia puterilor în stat este cuprinsă în chiar art.
1 alin. (4) din Constituţie".
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale
invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale
art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Din examinarea încheierilor de sesizare, precum şi a
concluziilor scrise depuse de autorii excepţiei în dosarele instanţelor de
judecată rezultă că în toate aceste dosare obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627
din 20 iulie 2006, cuprinse în art. 23 alin. (2), potrivit cărora, „In mod
excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana
condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de
executare imediat inferior ca grad de severitate", astfel încât numai
cu privire la acestea Curtea urmează a se pronunţa.
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în
stat, în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi în art. 22 - Dreptul la
viaţă şi la integritate fizică şi psihică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. 23 alin. (2) din Legea
nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu
critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.143 din 15 septembrie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9
octombrie 2009, Decizia nr. 180 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, şi prin Decizia nr.
68 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 149 din 27 februarie 2008, Curtea a statuat că dispoziţiile care
reglementează regimurile de executare a pedepselor privative de libertate,
inclusiv cele referitoare la procedura schimbării regimului de executare a
pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de
severitate nu stabilesc privilegii sau discriminări. In ceea ce priveşte
critica referitoare la încălcarea art. 22 din Constituţie privind dreptul la
integritate fizică şi psihică al persoanei, s-a reţinut că aceasta vizează
modul de interpretare şi aplicare a legii de către comisia pentru
individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate,
aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale. S-a mai reţinut că,
potrivit art. 26 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 275/2006, schimbarea regimului
de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul
delegat, prin încheiere motivată, iar nu de comisia din cadrul penitenciarului.
In plus, în temeiul art. 26 alin. (8) din acelaşi act normativ, împotriva
acestei încheieri persoana condamnată poate introduce contestaţie la
judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, cadru în care,
beneficiind de garanţiile stabilite de lege, poate formula apărările pe care le
consideră necesare.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, excepţie invocată de Grigore Constantin Stoica, Florin Dumitru, Vicentiu
Virgil Păun, Florin Bogdan Trifan, Florin Nica si Leonard Gabriel Ionică în
dosarele nr. 11.011/302/2009, nr. 13.681/302/2009,'nr. 11.007/302/2009, nr.
16.803/302/2009, nr.16.796/302/2009 şi, respectiv, nr. 16.580/302/2009 ale
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta