Decizia Nr.794 din 16.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Elisaveta Catea în Dosarul nr. 4.500/105/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului nr. 4.100D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Mihaela Catea, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 4.142D/2010, nr. 4.220D/2010, nr. 4.221D/2010, nr. 4.245D/2010, nr. 4.316D/2010, nr. 4.368D/2010, nr. 4.369D/2010, nr. 4.372D-4.375D/2010, nr. 4.384D/2010, nr. 4.425D-4.427D/2010, nr. 4.507D/2010 şi nr. 4.547D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Mihail Răşcanu, Ion Constantin Răşcanu şi Ileana Raluca-Măriuca Răşcanu în Dosarul nr. 3.309/62/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Aurica Ciobanu în Dosarul nr. 1.306/103/2010 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilă, de Horia Scridon şi Maria Pinciuc în Dosarul nr. 1.227/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă, de Cristian Constantin Dumitru Ţaroveanu în Dosarul nr. 7.263/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secţia civilă, de Ion Delescu în Dosarul nr. 26.434/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Senia Popoviciu în Dosarul nr. 2.653/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Mariana Turdean şi Ovidiu Mihail Turdean în Dosarul nr. 1.415/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Ionela Beke în Dosarul nr. 3.921/117/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Elvira-Ioana Dărăban în Dosarul nr. 3.682/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Vironica Penea, Călin-Valeriu Penea şi Carmen-Teodora Jucan în Dosarul nr. 1.975/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Ioana-Stela Cicoş-Iancu în Dosarul nr. 2.098/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Tudora Ciotev în Dosarul nr. 25.308/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Alexandru Barabás în Dosarul nr. 488/119/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Mihail Răşcanu, Ion Constantin Răşcanu şi Ileana Raluca-Măriuca Răşcanu în dosarele nr. 2.060/62/2010 şi nr. 3.399/62/2010 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sabina Opriceană în Dosarul nr. 6.697/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secţia civilă şi de Petre Miroiu în Dosarul nr. 5.206/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secţia civilă, în cauze civile având ca obiect pretenţii solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei Mihail Răşcanu, Ion Constantin Răşcanu şi Ileana Raluca-Măriuca Răşcanu, avocatul Ilona Lorentz, cu delegaţie depusă la dosare. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra Dosarului nr. 4.220D/2010 şi Dosarului nr. 4.373D/2010 şi arată că părţile Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Neamţ şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj au depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.100D/2010, nr. 4.142D/2010, nr. 4.220D/2010, nr. 4.221D/2010, nr. 4.245D/2010, nr. 4.316D/2010, nr. 4.368D/2010, nr. 4.369D/2010, nr. 4.372D-4.375D/2010, nr. 4.384D/2010, nr. 4.425D-4.427D/2010, nr. 4.507D/2010 şi nr. 4.547D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic.Reprezentanţii părţilor prezente, precum şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.142D/2010, nr. 4.220D/2010, nr. 4.221D/2010, nr. 4.245D/2010, nr. 4.316D/2010, nr. 4.368D/2010, nr. 4.369D/2010, nr. 4.372D-4.375D/2010, nr. 4.384D/2010, nr. 4.425D-4.427D/2010, nr. 4.507D/2010 şi nr. 4.547D/2010 la Dosarul nr. 4.100D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei Elisaveta Catea, care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru considerentele expuse pe larg în notele scrise aflate la dosar. Acesta arată că la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate Curtea Constituţională nu se pronunţase asupra acesteia.Avocatul autorilor Mihail Răşcanu, Ion Constantin Răşcanu şi Ileana Raluca-Măriuca Răşcanu susţine admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, arătând că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi, principiul neretroactivităţii legii şi principiul separaţiei puterilor în stat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, prin care textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.500/105/2009, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.Excepţia a fost ridicată de Elisaveta Catea cu prilejul soluţionării apelului împotriva Sentinţei civile nr. 791 din 8 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova.Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.309/62/2010, prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 488/119/2010, şi prin încheierile din 12 octombrie 2010, pronunţate în Dosarul nr. 2.060/62/2010 şi Dosarul nr. 3.399/62/2010, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Mihail Răşcanu, Ion Constantin Răşcanu şi Ileana Raluca-Măriuca Răşcanu cu prilejul soluţionării apelurilor împotriva sentinţelor civile nr. 189 din 18 iunie 2010, nr. 195/S din 21 iunie 2010 şi nr. 190/D din 18 iunie 2010, pronunţate de Tribunalul Braşov, şi de Alexandru Barabás, cu prilejul soluţionării apelului împotriva Sentinţei civile nr. 689 din 24 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Braşov.Prin Încheierea din 6 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.306/103/2010, Tribunalul Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Aurica Ciobanu într-o cauză civilă având ca obiect Legea nr. 221/2009.Prin Încheierea din 30 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.227/85/2010, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Horia Scridon şi Maria Pinciuc într-o cauză civilă având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.263/63/2010, prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.697/63/2010, şi prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.206/63/2010, Tribunalul Dolj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Cristian Constantin Dumitru Ţaroveanu, Sabina Opriceană şi Petre Miroiu în cauze civile având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 26.434/3/2010, şi prin Încheierea din 8 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 25.308/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Ion Delescu şi Tudora Ciotev în cauze civile având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin încheierile din 19 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 2.653/117/2010 şi nr. 1.415/117/2010, prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.291/117/2009, prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.682/117/2010, şi prin încheierile din 15 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.975/117/2010 şi nr. 2.098/117/2010, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Senia Popoviciu, Mariana Turdean, Ovidiu Mihail Turdean, Ionela Beke, Elvira-Ioana Dărăban, Vironica Penea, Călin-Valeriu Penea, Carmen Teodora Jucan, Ioana-Stela Cicoş-Iancu în cauze civile având ca obiect pretenţii solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul că se aplică inclusiv situaţiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă, care, deşi nedefinitivă, poate fi, prin ipoteză, legală şi temeinică raportată la legislaţia aflată în vigoare. Sunt invocate în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 şi Decizia nr. 52/2007 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii de către Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că legea aflată în vigoare la data formulării cererii este aplicabilă în tot cursul procesului.Principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor este încălcat prin faptul că există persoane care au obţinut deja hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificată, prin care statul a fost obligat la plata unor despăgubiri neplafonate, iar persoanele care au obţinut în primă instanţă despăgubiri sau care vor introduce în viitor acţiuni similare vor obţine despăgubiri plafonate în raport cu cele deja acordate până la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Or, a face diferenţiere între victimele comunismului, beneficiare ale legilor reparatorii, după unicul criteriu al obţinerii sau nu a unei hotărâri judecătoreşti definitive constituie, în opinia autorilor, o evidentă inechitate.Totodată, ordonanţa de urgenţă criticată creează o situaţie discriminatorie cu privire la prejudiciul ce urmează a fi reparat, prin aceea că face o deosebire nepermisă în funcţie de natura morală sau materială a prejudiciului. De asemenea, se creează o situaţie discriminatorie şi faţă de persoanele private de libertate ca urmare a săvârşirii unor erori judiciare, care au posibilitatea de a obţine despăgubiri neplafonate, pe calea prevăzută de art. 504 din Codul de procedură penală. Dispoziţiile legale, care limitează cuantumul despăgubirilor morale, contravin şi „Rezoluţiei 1.096 din 1996 a Consiliului Europei“, care recomandă ca despăgubirile pentru persoanele persecutate politic să nu fie inferioare sumelor ce se acordă în cazul celor arestaţi sau condamnaţi pe nedrept. Din perspectiva Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, prevederile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 vin în conflict cu art. 5 paragraful 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la reparaţii al oricărei persoane care este victima unei arestări sau deţineri contrare dispoziţiilor Convenţiei.Autorii consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă şi dreptul la un proces echitabil, deoarece limitează atribuţiile instanţei de judecată, în sensul că la stabilirea întinderii cuantumului despăgubirilor aceasta trebuie să aibă în vedere o serie de elemente, precum: perioada de deportare, restrângerea dreptului la liberă circulaţie, suferinţele fizice şi psihice ce se răsfrâng asupra persoanei şi a familiei sale.Dispoziţiile legale criticate, prin introducerea unor plafoane derizorii, ce se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs, încalcă dreptul la apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime şi afectează dreptul la un proces echitabil, instituind o reală expropriere în ceea ce priveşte speranţa legitimă a foştilor deţinuţi politici de a obţine despăgubiri echitabile. Această expropriere este contrară noţiunii de „bun“, astfel cum aceasta rezultă din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 este folosită de către stat ca un mijloc de intervenţie într-un proces în care acesta este parte, ceea ce este de natură să rupă egalitatea de arme dintre părţi.Totodată, dispoziţiile legale criticate sunt în contradicţie cu principiul separaţiei puterilor în stat, prin intervenţia puterii executive în atribuţiile ce aparţin exclusiv puterii judecătoreşti, care sunt încălcate prin egalizarea, limitarea şi chiar „normarea“ suferinţelor morale, constând în baremul impus de art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Actul normativ criticat pentru neconstituţionalitate a fost adoptat fără a exista acea „situaţie extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată“ şi, prin introducerea plafoanelor specifice unei proceduri pur administrative, care se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs şi care îngrădesc puterea de apreciere a judecătorului, sunt afectate drepturi fundamentale, contrar art. 115 alin. (6) din Constituţie.De asemenea, în opinia autorilor excepţiei, este încălcat principiul obligativităţii respectării legilor, deoarece prevederile legale criticate nu respectă principii şi norme de bază ale tehnicii legislative, astfel cum acestea sunt menţionate în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările şi completările ulterioare.Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că dispoziţiile legale criticate creează situaţii juridice discriminatorii faţă de persoanele care au obţinut hotărâri definitive, fiind încălcate art. 1, 4 şi 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În opinia instanţei judecătoreşti, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 limitează atribuţiile instanţei de judecată în mod nejustificat la o serie de elemente, care se răsfrâng asupra persoanei şi asupra familiei sale, considerente pentru care situaţiile ce cad sub incidenţa acestui act normativ trebuie analizate fiecare după specificul său, fără a putea fi supuse unui etalon de plafonare.Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.309/62/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. În dosarele nr. 488/119/2010, 2.060/62/2010 şi nr. 3.399/62/2010, instanţa judecătorească opinează în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, iar cu privire la celelalte critici neconstituţionalitate instanţa judecătorească îşi exprimă opinia în sensul caracterului nefondat al acestora.Tribunalul Neamţ - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt constituţionale.Tribunalul Sibiu - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Tribunalul Dolj - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispoziţiile art. 15, 16, 21 şi 115 din Constituţie.Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 26.434/3/2010, îşi exprimă opinia în sensul că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt constituţionale. În Dosarul nr. 25.308/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 ca fiind întemeiată.Tribunalul Cluj - Secţia civilă, în dosarele nr. 2.653/117/2010 şi nr. 1.415/117/2010, îşi exprimă opinia în sensul că prevederile a căror neconstituţionalitate se solicită a se constata sunt în concordanţă cu Constituţia. În Dosarul nr. 3.921/117/2009, instanţa judecătorească arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la art. 115 alin. (6) din Constituţie şi neîntemeiată prin raportare la celelalte dispoziţii invocate. În dosarele nr. 3.682/117/2010, nr. 1.975/117/2010 şi nr. 2.098/117/2010, Tribunalul Cluj - Secţia civilă arată că dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 conţin norme contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie şi că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă menţionate nu contravin art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul conţinut:– Art. I pct. I: „Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».“; – Art. II: „Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind tratatele ratificate de Parlament, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 115 privind delegarea legislativă, ale art. 124 alin. (2) din Constituţie privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu şi aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării. De asemenea, autorii invocă şi contrarietatea dintre dispoziţiile legale criticate şi prevederile art. 5 paragraful 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la reparaţii al oricărei persoane care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare Convenţiei, ale art. 6 din Convenţie privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 14 din Convenţie privind interzicerea discriminării, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie privind dreptul la respectarea bunurilor şi ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţie privind dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. Cu acel prilej Curtea a statuat că dispoziţiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă şi raţională. Totodată, Curtea a observat că „tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se consideră îndreptăţiţi la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcţie de momentul în care hotărârea pronunţată de instanţă privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu deţineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010“. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi. De asemenea, Curtea a constatat că „prevederile legale criticate încalcă şi principiul neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul că se aplică inclusiv situaţiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă, care, deşi nedefinitivă, poate fi legală şi temeinică prin raportare la legislaţia aflată în vigoare la data pronunţării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, s-a născut un drept la acţiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziţii de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului“. Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 „înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afectează un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetăţenilor, consfinţit în prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1)“. Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că „nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, «În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie»“. În aceste condiţii, Curtea constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Elisaveta Catea în Dosarul nr. 4.500/105/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Mihail Răşcanu, Ion Constantin Răşcanu şi Ileana Raluca-Măriuca Răşcanu în dosarele nr. 3.309/62/2010, nr. 2.060/62/2010 şi nr. 3.399/62/2010 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Aurica Ciobanu în Dosarul nr. 1.306/103/2010 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilă, de Horia Scridon şi Maria Pinciuc în Dosarul nr. 1.227/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă, de Cristian Constantin Dumitru Ţaroveanu în Dosarul nr. 7.263/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secţia civilă, de Ion Delescu în Dosarul nr. 26.434/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Senia Popoviciu în Dosarul nr. 2.653/117/2010 al Tribunalului Cluj -Secţia civilă, de Mariana Turdean şi Ovidiu Mihail Turdean în Dosarul nr. 1.415/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Ionela Beke în Dosarul nr. 3.921/117/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Elvira-Ioana Dărăban în Dosarul nr. 3.682/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Vironica Penea, Călin-Valeriu Penea şi Carmen-Teodora Jucan în Dosarul nr. 1.975/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Ioana-Stela Cicoş-Iancu în Dosarul nr. 2.098/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Tudora Ciotev în Dosarul nr. 25.308/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Alexandru Barabás în Dosarul nr. 488/119/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sabina Opriceană în Dosarul nr. 6.697/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secţia civilă şi de Petre Miroiu în Dosarul nr. 5.206/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu